Familia lui Ahab ucisă de Iehu

¹În Samaria erau şaptezeci dintre urmaşii lui Ahab. Iehu a scris scrisori şi le-a trimis în Samaria, conducătorilor lui Izreel^[a], celor din sfatul bătrânilor şi îngrijitorilor urmaşilor lui Ahab, zicându-le:

⁴ Ei însă s-au temut foarte tare şi au zis: „Dacă doi regi n-au putut să-i stea împotrivă, cum vom putea să-i stăm noi împotrivă?“ ⁵ Administratorul palatului împreună cu mai marele cetăţii, cei din sfatul bătrânilor şi îngrijitorii i-au trimis lui Iehu următorul mesaj:

⁶ Iehu le-a scris o a doua scrisoare, spunându-le:

Cei şaptezeci de urmaşi ai regelui erau în grija mai marilor cetăţii, care-i crescuseră. ⁷ Când a ajuns scrisoarea la ei, i-au luat pe cei şaptezeci de urmaşi ai regelui, i-au înjunghiat, le-au pus capetele în coşuri şi i le-au trimis lui Iehu, la Izreel. ⁸ Mesagerul a venit şi l-a înştiinţat pe Iehu, spunându-i:

– Au adus capetele fiilor regelui.

– Faceţi cu ele două grămezi la intrarea porţii şi lăsaţi-le acolo până dimineaţă, le-a zis Iehu.

⁹ Dimineaţa, el a ieşit, a stat înaintea întregului popor şi a zis: „Voi sunteţi fără vină! Iată că eu am uneltit împotriva stăpânului meu şi l-am ucis, dar pe toţi aceştia cine i-a omorât? ¹⁰ Să ştiţi acum că nimic din Cuvântul Domnului, pe care Domnul l-a rostit împotriva familiei lui Ahab, nu va rămâne neîmplinit. Domnul a făcut ce a spus prin robul Său Ilie.“

¹¹ Iehu a ucis tot ce a rămas din familia lui Ahab în Izreel, pe toţi demnitarii lui, pe prietenii şi pe preoţii lui, astfel încât n-a mai rămas nici un supravieţuitor. ¹² Apoi s-a ridicat, a ieşit şi a plecat spre Samaria. Pe drum, când a ajuns la Bet-Ekedul Păstorilor, ¹³ Iehu a întâlnit nişte rude ale lui Ahazia, regele lui Iuda. El a întrebat:

– Cine sunteţi voi?

– Noi suntem rudele lui Ahazia şi ne ducem să-i salutăm pe urmaşii regelui şi pe urmaşii reginei, i-au răspuns ei.

¹⁴ – Prindeţi-i vii! a poruncit Iehu.

Ei i-au prins vii şi i-au înjunghiat lângă fântâna Bet-Ekedului. Erau în număr de patruzeci şi doi şi n-a cruţat pe nici unul.

¹⁵ După ce a plecat de acolo, s-a întâlnit cu Iehonadab, fiul lui Recab, care venea să-l întâlnească. Iehu l-a binecuvântat şi i-a zis:

– Inima ta este tot atât de sinceră cum este şi inima mea faţă de tine?

– Este! i-a răspuns Iehonadab.

– Dacă este aşa, a zis Iehu, dă-mi mâna.

Iehonadab i-a dat mâna şi Iehu l-a suit în car. ¹⁶ În timp ce îl urca în carul lui, Iehu i-a zis:

– Vino cu mine şi vei vedea râvna mea pentru Domnul.

¹⁷ Când a ajuns Iehu în Samaria, i-a ucis pe toţi aceia care îi rămăseseră lui Ahab în Samaria, nimicindu-i după cuvântul pe care-l profeţise Domnul prin Ilie.

Slujitorii lui Baal ucişi de Iehu

¹⁸ Apoi Iehu a strâns tot poporul şi le-a zis: „Ahab i-a slujit puţin lui Baal^[b]. Iehu însă îi va sluji mult! ¹⁹ Chemaţi-i la mine pe toţi profeţii lui Baal, pe toţi cei ce-l slujesc şi pe toţi preoţii lui. Aveţi grijă să nu lipsească nici unul, pentru că doresc să aduc o mare jertfă lui Baal. Toţi cei ce vor lipsi vor muri.“ Însă Iehu lucra cu viclenie, cu scopul de a-i ucide pe toţi slujitorii lui Baal. ²⁰ „Aşadar, vestiţi o adunare în cinstea lui Baal!“ a continuat Iehu. Şi ei au vestit-o. ²¹ Iehu a trimis veste prin tot Israelul şi au venit toţi slujitorii lui Baal, aşa încât n-a rămas nici unul care să nu fi venit. Au intrat în templul lui Baal, până când templul lui Baal s-a umplut de la un capăt la celălalt.

²² Apoi Iehu i-a zis celui ce păzea veşmintele: „Adu veşminte pentru toţi slujitorii lui Baal!“ Şi el a adus veşminte tuturor. ²³ Iehu şi Iehonadab, fiul lui Recab, au intrat în templul lui Baal. Ei au spus slujitorilor lui Baal: „Uitaţi-vă împrejur şi vedeţi ca nu cumva să fie printre voi vreun slujitor al Domnului, ci doar slujitorii lui Baal.“

²⁴ Aşadar, ei au intrat în templu ca să aducă jertfe şi arderi de tot. Însă Iehu pusese afară optzeci de oameni cărora le spusese: „Cine va lăsa să scape pe vreunul dintre aceia pe care îi dau în mâinile voastre, va plăti cu propria viaţă pentru viaţa omului aceluia.“ ²⁵ De îndată ce a isprăvit de adus arderile de tot, Iehu a poruncit gărzilor^[c] şi ofiţerilor: „Intraţi şi ucideţi-i fără să lăsaţi să vă scape vreunul!“ După ce i-au omorât cu sabia, gărzile şi ofiţerii i-au aruncat afară din templu.“ Apoi s-au dus până în sanctuarul templului lui Baal, ²⁶ au scos afară stâlpul sacru din templul lui Baal şi l-au ars. ²⁷ Au dărâmat atât stâlpul lui Baal, cât şi templul lui Baal, folosindu-l apoi ca latrină până în ziua de azi.

²⁸ Astfel a nimicit Iehu închinarea la Baal din Israel. ²⁹ Dar Iehu nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască, şi anume la închinarea înaintea viţeilor de aur din Betel şi Dan. ³⁰ Domnul i-a zis lui Iehu: „Pentru că ai făcut bine, îndeplinind ce este drept înaintea Mea, şi ai făcut familiei lui Ahab tot ce era după voia Mea, urmaşii tăi vor domni peste Israel până la a patra generaţie.“ ³¹ Totuşi Iehu nu a vegheat să păzească Legea Domnului, Dumnezeul lui Israel, din toată inima lui. El nu a renunţat la păcatele lui Ieroboam, care l-a făcut pe Israel să păcătuiască.

³² În acele zile Domnul a început să reducă teritoriul Israelului. Hazael i-a învins pe israeliţi prin toate teritoriile din ţară: ³³ de la Iordan, spre răsărit, toată ţara Ghiladului, şi anume teritoriul lui Gad, al lui Ruben şi al lui Manase; apoi de la Aroer, care este lângă uedul^[d] Arnon, până la Ghilad şi Başan. ³⁴ Celelalte fapte ale lui Iehu, tot ce a făcut el şi toate isprăvile lui, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? ³⁵ Iehu s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat în Samaria, iar în locul său a domnit fiul său, Iehoahaz. ³⁶ Iehu a domnit peste Israel, în Samaria, timp de douăzeci şi opt de ani.