Proverbe 7

⁶De la fereastra casei mele
    priveam printre zăbrele.
⁷Am văzut printre cei neîncercaţi,
    am remarcat printre tineri un băiat fără minte:
⁸trecea pe strada din apropierea colţului ei
    şi a păşit pe calea spre locuinţa ei.
⁹Se întunecase
    şi se lăsase negura nopţii.

¹⁰Atunci l-a întâlnit o femeie
    îmbrăcată ca o prostituată şi cu inima şireată.
¹¹Era gălăgioasă şi răzvrătită;
    picioarele nu-i stăteau acasă:
¹²când pe străzi, când în pieţe,
    stând la pândă la orice colţ.
¹³Ea l-a îmbrăţişat şi l-a sărutat
    şi, cu o faţă fără ruşine, i-a zis:
¹⁴„Am acasă jertfe de pace^[b];
    astăzi mi-am împlinit jurămintele.
¹⁵De aceea am ieşit să te întâlnesc,
    să te caut cu ardoare; şi te-am găsit!
¹⁶Mi-am împodobit patul
    cu pânzeturi colorate din Egipt;
¹⁷mi-am înmiresmat patul
    cu smirnă, aloe şi scorţişoară.
¹⁸Vino să ne îmbătăm de dragoste până dimineaţă,
    să ne desfătăm în dragoste!
¹⁹Căci bărbatul nu este în casa lui,
    a plecat într-o călătorie lungă.
²⁰A luat cu el punga cu argint
    şi nu va veni la casa lui până la lună nouă.“

²¹Ea l-a convins prin cuvinte stăruitoare
    şi l-a sedus cu buzele ei linguşitoare.
²²Deodată, el a urmat-o,
    ca un bou care este dus la înjunghiere,
ca un cerb^[c] care aleargă spre laţ^[d]
23până când săgeata îi va străpunge ficatul,
    ca o pasăre ce se repede în capcană
fără să ştie că o va costa viaţa.

²⁴Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă
    şi fiţi atenţi la ce vă spun!
²⁵Fiule, nu-ţi lăsa inima să se abată spre calea ei
    şi nu rătăci pe cărările ei,
²⁶căci mulţi sunt cei înjunghiaţi pe care ea i-a făcut să cadă,
    şi numeroşi sunt toţi cei ucişi de ea.
²⁷Casa ei este pe calea spre Locuinţa Morţilor,
    coborând spre odăile morţii.