Proverbe 5

⁷Acum, fiilor, ascultaţi-mă
    şi nu vă îndepărtaţi de la cuvintele mele.
⁸Fiule, păstrează-ţi calea departe de a ei,
    nu te apropia de uşa locuinţei ei,
⁹pentru ca să nu-ţi dai cinstea altora
    şi anii tăi unui om nemilos,
¹⁰pentru ca nu cumva nişte străini să se sature de averea ta
    şi din munca ta să se îmbogăţească casa altuia,
¹¹iar, la sfârşitul vieţii, să oftezi din greu
    când carnea şi trupul ţi se vor istovi.
¹²Atunci vei spune: „Cum am urât eu disciplinarea!
    Cum a dispreţuit inima mea mustrarea!
¹³Cum am putut să n-ascult glasul învăţătorilor mei
    şi să n-ascult de cei ce mă îndrumau!
¹⁴Era cât pe ce să fiu nenorocit de tot
    în mijlocul adunării şi comunităţii.“

¹⁵Bea apă din puţul tău
    şi din propriul tău izvor!
¹⁶De ce să se reverse izvoarele tale pe străzi
    şi râurile tale în locuri publice?
¹⁷Lasă-le să fie doar ale tale
    şi nu le împărţi cu străinii.
¹⁸Fie binecuvântată fântâna ta
    şi bucură-te de soţia tinereţii tale –
¹⁹cerboaică iubită, căprioară plăcută!
    Fii îmbătat tot timpul de sânii ei,
        fii întotdeauna captivat de dragostea ei.
²⁰Fiul meu, pentru ce să fii atras de o străină?
    De ce să îmbrăţişezi sânul altei femei?

²¹Căci umbletele omului sunt înaintea ochilor Domnului
    şi El cântăreşte toate cărările lui.
²²Cel rău va fi prins de înseşi nelegiuirile lui
    şi va fi legat cu funiile păcatului lui.
²³El va muri din lipsă de disciplinare
    şi va rătăci din prea multa lui prostie.