Conflictul dintre Mica şi daniţi

¹În zilele acelea nu era rege în Israel. Seminţia lui Dan îşi căuta un teritoriu în care să locuiască, pentru că nici până în ziua aceea nu-şi însuşiseră moştenirea primită în mijlocul seminţiilor lui Israel. ² Daniţii au trimis dintre ei toţi, din clanurile lor, cinci bărbaţi viteji din Ţora şi din Eştaol, ca să umble prin ţară şi s-o iscodească. Ei le-au zis: „Duceţi-vă şi iscodiţi ţara!“ Aceştia au ajuns în regiunea muntoasă a lui Efraim, aproape de casa lui Mica şi au înnoptat acolo. ³ Când erau aproape de casa lui Mica, au recunoscut glasul^[a] tânărului levit şi s-au dus într-acolo. Ei i-au zis:

– Cine te-a adus aici? Ce faci în acest loc? De ce eşti aici?

⁴ El le-a răspuns:

– Mica face cutare şi cutare lucru pentru mine, el mă plăteşte şi eu îi sunt preot!

⁵ Ei i-au zis:

– Te rugăm, întreabă-L pe Dumnezeu în legătură cu noi, ca să ştim dacă vom avea izbândă în călătoria în care mergem!

⁶ Preotul le-a răspuns:

– Mergeţi în pace deoarece călătoria pe care o faceţi este sub privirea Domnului!

⁷ Cei cinci bărbaţi au plecat şi au ajuns în Laiş. Acolo au văzut un popor care trăia în siguranţă, după obiceiurile sidonienilor, fiind liniştit şi încrezător. Ei locuiau nestânjeniţi în ţară şi nu erau vasalii nimănui.^[b] Erau departe de sidonieni şi nu ţineau legătura cu alţi oameni^[c]. ⁸ Când s-au întors la rudele lor din Ţora şi Eştaol, aceştia i-au întrebat:

– Ce veste ne aduceţi?

⁹ Ei le-au răspuns:

– Haideţi să-i atacăm, fiindcă le-am văzut ţinutul şi este foarte bun! Nu fiţi aşa de nepăsători şi de leneşi, ci duceţi-vă şi puneţi stăpânire pe ţinut! ¹⁰ Când veţi ajunge acolo, veţi găsi un popor încrezător. Ţinutul este întins şi încăpător şi Dumnezeu l-a dat în mâinile noastre; este un loc în care nu lipseşte nimic din tot ce este pe pământ!

¹¹ Şase sute de oameni din clanul daniţilor, înzestraţi cu arme de război, au pornit din Ţora şi din Eştaol. ¹² Ei au înaintat şi şi-au aşezat tabăra la Chiriat-Iearim, în Iuda. De aceea locul acela s-a numit Mahane-Dan^[d], el aflându-se şi astăzi în Chiriat-Iearim. ¹³ De acolo au trecut în regiunea muntoasă a lui Efraim şi au ajuns aproape de casa lui Mica. ¹⁴ Cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul Laiş, au luat cuvântul şi le-au zis rudelor lor: „Ştiţi că într-una din aceste case există un efod^[e], terafimi^[f], un idol cioplit şi un idol turnat? Cred că ştiţi acum ce aveţi de făcut!“ ¹⁵ S-au dus într-acolo, au ajuns la casa unde slujea tânărul levit, adică la casa lui Mica, şi l-au întrebat de sănătate. ¹⁶ Cei şase sute de războinici înarmaţi stăteau la intrarea porţii. ¹⁷ Apoi cele cinci iscoade au plecat de lângă el şi au intrat în casă. În timp ce preotul stătea la poarta casei cu cei şase sute de războinici înarmaţi, cei cinci bărbaţi care iscodiseră ţinutul s-au dus înăuntru şi au luat idolul cioplit, efodul, terafimii şi idolul turnat. ¹⁸ Când aceştia au intrat în casa lui Mica să ia idolul cioplit, terafimii şi idolul turnat, preotul le-a zis:

– Ce faceţi?

¹⁹ Ei i-au răspuns:

– Taci, nu mai zice nimic şi vino cu noi, pentru că dorim să ne fii părinte şi preot! E mai bine să fii preot în casa unui singur om sau să fii preotul unei seminţii şi al unui clan din Israel?

²⁰ Preotul s-a bucurat în inima lui şi, luând efodul, terafimii şi idolul turnat, a plecat împreună cu poporul. ²¹ Apoi au plecat mai departe, punând în faţa lor copiii, vitele şi bunurile. ²² După ce s-au depărtat de casa lui Mica, oamenii care îşi aveau casele lângă casa lui Mica au fost chemaţi să pornească în urmărirea daniţilor.

²³ Când au strigat după daniţi, aceştia s-au întors şi i-au zis lui Mica:

– Ce ai de strigi după noi?

²⁴ El le-a răspuns:

– Cum puteţi să-mi spuneţi ce am? Mi-aţi luat zeii pe care mi-i făcusem, mi-aţi luat şi preotul şi aţi plecat! Eu cu ce mai rămân?

²⁵ Daniţii i-au zis:

– Să nu te mai auzim, căci altfel nişte oameni înverşunaţi se vor năpusti asupra ta şi îţi vei pierde viaţa atât tu, cât şi familia ta!

²⁶ Apoi daniţii şi-au văzut mai departe de drum. Când a văzut Mica că aceştia erau mai puternici decât el,

s-a întors acasă.

Daniţii cuceresc cetatea Laiş

²⁷ Astfel, după ce au luat preotul şi ceea ce făcuse Mica, aceştia şi-au continuat drumul până ce au ajuns în Laiş, la un popor liniştit şi încrezător. I-au ucis pe locuitori cu sabia şi au dat foc cetăţii. ²⁸ Nimeni nu i-a izbăvit, pentru că erau departe de Sidon şi nu ţineau legătura cu alţi oameni. Cetatea era în valea care duce la Bet-Rehob. Daniţii au rezidit-o şi au locuit în ea. ²⁹ Au numit cetatea Dan, după numele lui Dan, strămoşul lor, care i se născuse lui Israel; dar la început numele cetăţii era Laiş. ³⁰ Daniţii şi-au înălţat unul din idoli pentru ei şi pentru Ionatan, fiul lui Gherşom, fiul lui Moise^[g]; el şi urmaşii lui au fost preoţii seminţiei lui Dan până în ziua când ţara a ajuns în captivitate. ³¹ Cât timp Casa lui Dumnezeu a fost la Şilo, daniţii au păstrat idolul turnat al lui Mica, ca zeu al lor.