Israeliţii salvează seminţia lui Beniamin

¹Israeliţii juraseră la Miţpa: „Nici unul din noi să nu-şi dea fata de soţie beniamiţilor!“ ² După toate acestea, poporul s-a dus la Betel şi a rămas acolo, în prezenţa Domnului, până seara. Şi-au ridicat glasul, s-au jelit ³ şi au zis: „Doamne, Dumnezeul lui Israel, de ce s-a întâmplat aşa ceva în Israel? Să lipsească astăzi o seminţie întreagă din Israel?“

⁴ A doua zi poporul s-a sculat devreme, a zidit acolo un altar şi a adus arderi de tot şi jertfe de pace^[a]. ⁵ Apoi israeliţii au zis: „Care dintre seminţiile lui Israel nu a venit la adunare, înaintea Domnului?“ Făcuseră un jurământ ferm ca oricine nu va veni înaintea Domnului la Miţpa, să fie pedepsit cu moartea.

⁶ Israeliţilor le părea rău de cei din poporul lor şi ziceau: „Astăzi a fost nimicită o seminţie din Israel! ⁷ Ce să facem pentru aceia care au rămas fără soţii, fiindcă am jurat pe Domnul că nu le vom da de soţii pe fetele noastre?“ ⁸ Apoi au zis: „Este vreuna dintre seminţiile lui Israel care nu a venit înaintea Domnului, la Miţpa?“ Li s-a spus că în tabără, la adunare, nu venise nici un bărbat din Iabeşul Ghiladului. ⁹ Au adunat poporul şi iată că acolo nu era nici un bărbat dintre locuitorii Iabeşului din Ghilad.

¹⁰ Atunci adunarea a trimis împotriva lor douăsprezece mii de războinici, poruncindu-le: „Duceţi-vă şi treceţi prin ascuţişul sabiei pe locuitorii din Iabeşul Ghiladului, cu tot cu femei şi copii! ¹¹ Iată ce trebuie să faceţi: să nimiciţi toţi bărbaţii şi toate femeile care nu sunt fecioare!“ ¹² Au găsit printre locuitorii din Iabeşul Ghiladului patru sute de fete fecioare şi le-au adus în tabără la Şilo, în ţara Canaan.

¹³ Toată adunarea a trimis soli ca să le vorbească beniamiţilor care se aflau la stânca Rimon şi să le vestească pacea. ¹⁴ În acea vreme, beniamiţii s-au întors şi li s-au dat de soţii dintre acelea care au fost lăsate în viaţă – dintre femeile din Iabeşul Ghiladului. Totuşi nu erau destule pentru ei. ¹⁵ Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o ruptură în seminţiile lui Israel. ¹⁶ Atunci cei din sfatul bătrânilor adunării au zis: „Ce să facem cu cei care au rămas fără soţii, căci beniamitele au fost nimicite?“ ¹⁷ Au mai zis: „Supravieţuitorii lui Beniamin trebuie să aibă urmaşi, ca să nu fie ştearsă o seminţie din Israel! ¹⁸ Dar noi nu putem să le dăm de soţii pe fiicele noastre, căci toţi israeliţii au jurat spunând: «Blestemat este cel ce va da vreo femeie lui Beniamin!»“ ¹⁹ După aceea au zis: „În fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Şilo, la nord de Betel, în partea de răsărit a drumului care duce de la Betel la Şehem şi la sud de Lebona!“ ²⁰ Apoi le-au poruncit beniamiţilor şi le-au zis: „Duceţi-vă şi staţi la pândă în vii! ²¹ Urmăriţi ce se întâmplă şi când le veţi vedea pe fetele din Şilo că vor ieşi să danseze, să ieşiţi din vii şi să vă răpiţi fiecare câte o soţie dintre fetele din Şilo. Apoi să vă duceţi în teritoriul lui Beniamin. ²² Dacă părinţii sau fraţii lor vor veni să se plângă la noi, le vom spune: «Daţi-ni-le nouă, căci în luptă n-am reuşit să luăm pradă câte o femeie pentru fiecare om. Dacă ni le daţi acum, nu veţi fi vinovaţi de încălcarea jurământului!»“ ²³ Beniamiţii au făcut întocmai: şi-au luat soţii după numărul lor dintre dansatoarele pe care le-au răpit. Apoi au plecat şi s-au întors la moştenirea lor; au zidit din nou cetăţi şi au locuit în ele. ²⁴ Tot atunci, israeliţii au plecat de acolo, fiecare la seminţia şi la clanul lui. Şi astfel, fiecare om s-a dus la proprietatea lui.

²⁵ În zilele acelea nu era rege în Israel şi fiecare făcea ce i se părea că este drept.