Circumcizia şi Paştele la Ghilgal

¹Când toţi regii amoriţi din partea de apus a Iordanului şi toţi regii canaaniţi de pe ţărm au auzit că Domnul a secat apele Iordanului înaintea israeliţilor până l-am traversat, li s-au înmuiat inimile şi şi-au pierdut curajul înaintea israeliţilor.

² Atunci Domnul i-a poruncit lui Iosua: „Făureşte-ţi nişte cuţite de cremene şi fă din nou circumcizia israeliţilor!“ ³ Iosua a făcut nişte cuţite de cremene şi i-a circumcis pe israeliţi la Ghivat-Haaralot^[a].

⁴ Motivul pentru care el i-a circumcis, a fost următorul: toţi aceia care ieşiseră din Egipt, şi anume toţi luptătorii^[b], muriseră în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt. ⁵ Aceştia fuseseră circumcişi, dar poporul născut în timpul călătoriilor prin pustie, după ieşirea din Egipt, nu fusese circumcis. ⁶ Israeliţii au călătorit patruzeci de ani prin pustie până când a pierit întreaga generaţie de luptători care ieşiseră din Egipt şi care nu ascultaseră de glasul Domnului. Domnul le-a jurat că nu îi va lăsa să vadă ţara despre care Domnul jurase strămoşilor lor că ne-o va da, ţară în care curge lapte şi miere. ⁷ În locul acestei generaţii, El i-a ridicat pe fiii lor, fii pe care i-a circumcis Iosua. Ei erau necircumcişi pentru că nu fuseseră circumcişi în timpul călătoriilor. ⁸ După ce a terminat de circumcis pe toţi cei din popor, aceştia au rămas în tabără până s-au vindecat.

⁹ Domnul i-a spus lui Iosua: „Astăzi am îndepărtat^[c] de peste voi ruşinea Egiptului!“ Şi locul acela a fost numit Ghilgal^[d], nume care i-a rămas până în ziua de azi.

¹⁰ Israeliţii şi-au aşezat tabăra la Ghilgal, în câmpiile Ierihonului şi au sărbătorit Paştele în seara celei de-a paisprezecea zi a lunii. ¹¹ În prima zi după Paşte, chiar în acea zi, au mâncat din roadele ţării: azime şi grăunţe prăjite. ¹² Mana a încetat la o zi după ce^[e] au mâncat din roadele Canaanului, astfel că israeliţii nu au mai avut mană şi, din anul acela, s-au hrănit din roadele ţării.

Căpetenia oştirii Domnului

¹³ În timp ce era lângă Ierihon, Iosua şi-a ridicat privirea şi a observat un bărbat^[f] care stătea înaintea lui, ţinând în mână sabia scoasă din teacă. Iosua s-a dus spre el şi l-a întrebat:

– Eşti dintre ai noştri sau dintre duşmanii noştri?

¹⁴ – Nu, a răspuns el, ci eu sunt căpetenia^[g] oştirii Domnului şi tocmai am sosit.^[h]

Iosua a căzut cu faţa la pământ înaintea lui, i s-a închinat şi l-a întrebat:

– Ce spune stăpânul meu robului său?

¹⁵ – Dă-ţi jos sandalele din picioare, i-a răspuns căpetenia oştirii Domnului, căci locul pe care stai este sfânt.

Şi Iosua a făcut întocmai.