Habacuc 3

² – Doamne, am auzit de faima Ta!
    Lucrările Tale, Doamne, îmi inspiră teamă!
Lucrează şi în cursul acestor ani^[b]!
    Fă-le cunoscute şi odată cu trecerea acestor ani^[c]!
        Dar, la mânie, adu-Ţi aminte de îndurare!

³ Dumnezeu vine^[d] din Teman
    şi Cel Sfânt – din muntele Paran.Sela^[e]
Splendoarea Lui acoperă cerurile,
    iar lauda Lui umple pământul.
⁴ Strălucirea Lui este ca lumina
    şi din mâna Lui ies raze;
        acolo îi este ascunsă puterea.
⁵ Înaintea Lui merge molima,
    iar flacăra calcă pe urmele Sale.
⁶ El se opreşte şi măsoară^[f] pământul;
    se uită şi face popoarele să tremure.
Munţii cei trainici se sfărâmă,
    iar dealurile cele vechi se pleacă.
        Cărările Lui sunt veşnice.
⁷ Am văzut corturile lui Cuşan în necaz
    şi colibele ţării lui Midian^[g] tremurând.

⁸ S-a înfuriat oare Domnul pe râuri?
    Împotriva râurilor se arată mânia Ta?
Împotriva mării s-a aprins furia Ta,
    de ai încălecat pe caii Tăi
        şi Te-ai suit în carul Tău de biruinţă?
⁹ Arcul Îţi este dezvelit,
    iar săgeţile se află sub jurământ, la dispoziţia poruncii Tale.^[h]Sela
Tu despici pământul prin râuri.
¹⁰     Munţii Te-au văzut şi s-au cutremurat.
Potopul de ape s-a revărsat,
    iar adâncul şi-a făcut auzit glasul
        şi şi-a înălţat valurile.

¹¹ Soarele şi luna s-au oprit în înălţimi
    la sclipirea săgeţilor Tale care pornesc,
        la strălucirea lăncii Tale scânteietoare.
¹² Tu străbaţi pământul cu indignare
    şi treieri neamurile cu mânie.
¹³ Ai ieşit ca să-Ţi eliberezi poporul,
    ca să-l izbăveşti pe unsul Tău.
Tu ai zdrobit căpetenia din casa^[i] răutăţii,
    l-ai dezbrăcat din cap până-n picioare!Sela
¹⁴ I-ai străpuns capul cu propriile-i săgeţi,
    atunci când războinicii lui^[j] s-au dezlănţuit ca să ne împrăştie!
Bucuria lor a fost atunci
    ca a celor ce-l devorează pe sărac fără să ştie nimeni^[k].
¹⁵ Tu păşeşti pe mare cu caii Tăi,
    agitând apele cele mari.

¹⁶ Când am auzit, mi s-a cutremurat trupul!
    La vestea aceasta, mi-au fremătat buzele!
Mi-a intrat putrezirea în oase
    şi am început să tremur din genunchi!
Totuşi voi aştepta liniştit ziua necazului
    ce se va abate peste poporul care ne va ataca.
¹⁷ Chiar dacă smochinul nu înfloreşte
    şi în vii nu mai este rod,
chiar dacă lipseşte rodul din măslin
    şi ogoarele nu mai dau hrană,
chiar dacă turma din ţarc este nimicită
    şi nu mai sunt vite în grajduri,
¹⁸ eu tot mă voi bucura în Domnul
    şi mă voi veseli în Dumnezeul mântuirii mele!
¹⁹ Domnul, Stăpânul, este tăria mea!
    El îmi face picioarele ca ale căprioarelor
        şi mă face să păşesc pe înălţimile mele.