Habacuc 1

⁵ – Uitaţi-vă printre neamuri şi priviţi!
    Miraţi-vă! Uimiţi-vă!
Căci în zilele voastre am să fac o lucrare
    pe care n-aţi crede-o
        dacă v-ar povesti-o cineva!
⁶ Iată, îi voi ridica pe caldeeni^[c],
    acel popor crud şi năvalnic,
care străbate întinderile pământului
    pentru a lua în stăpânire locuinţe care nu sunt ale lui!
⁷ Este un popor teribil şi înfricoşător;
    îşi are propria lege
        şi nu recunoaşte nici o altă autoritate!^[d]
8 Caii lui sunt mai rapizi decât leoparzii
    şi mai sprinteni decât lupii în amurg.
Călăreţii lui se avântă,
    călăreţii lui vin de departe.
Zboară ca un vultur care se aruncă asupra prăzii;
⁹     toţi vin pentru violenţă.
Privirile lor sunt aţintite^[e] tot înainte
    şi adună captivi ca nisipul de mulţi.
¹⁰ Îşi bate joc de regi
    şi-i ia în derâdere pe conducători.
Râde de orice fortificaţie,
    căci îngrămădeşte pământ^[f] lângă ea şi o cucereşte.
¹¹ Apoi trece ca vântul şi merge mai departe^[g];
    el se face astfel vinovat, puterea lui fiindu-i dumnezeul.

¹² – Oare nu eşti Tu din veşnicie, Doamne?
    Dumnezeul meu, Sfântul meu, nu vom muri^[h]!
Doamne, Tu l-ai rânduit pentru a face judecată!
    Stânca mea, Tu l-ai ridicat ca să pedepsească!
¹³ Ochii Tăi sunt prea curaţi ca să se uite la rău;
    Tu nu poţi să priveşti asuprirea!
De ce te uiţi la cei mişei
    şi taci când cel rău
        îl înghite pe cel mai drept decât el?
¹⁴ L-ai făcut pe om asemenea peştilor mării,
    asemenea târâtoarei care nu are stăpân.
¹⁵ Duşmanul scoate fiecare peşte cu undiţa,
    îl adună cu mreaja lui,
îl strânge în năvodul lui
    şi de aceea se bucură şi se veseleşte.
¹⁶ De aceea aduce el jertfe mrejei sale
    şi arde tămâie năvodului său!
Datorită lor, partea lui este bogată
    şi mâncarea lui este din abundenţă!
¹⁷ Va continua el oare să-şi golească mreaja
    şi să omoare neamuri fără să cruţe nimic?