Daruri pentru construirea Casei Domnului
1Apoi regele David a zis întregii adunări:
„Fiul meu Solomon, singurul pe care l-a ales Dumnezeu, este tânăr şi plăpând, iar lucrarea este atât de mare, căci Templul[a] nu este pentru un om, ci pentru Însuşi Domnul Dumnezeu. 2 Am pregătit din răsputeri pentru Casa lui Dumnezeu aur pentru ce este din aur, argint pentru ce este din argint, bronz pentru ce este din bronz, fier pentru ce este din fier, lemn pentru ce este din lemn, pietre de onix de fixat pe monturi, pietre de antimoniu[b], tot felul de pietre preţioase, pietre de diferite culori, precum şi pietre de alabastru din belşug. 3 De asemenea, în râvna mea pentru Casa lui Dumnezeu, pe lângă toate pregătirile pe care le-am făcut pentru Sfântul Lăcaş, ofer pentru Casa Dumnezeului meu bogăţiile mele în aur şi argint 4 – trei mii de talanţi[c] de aur, aur de Ofir, şi şapte mii de talanţi[d] de argint pur – pentru poleirea pereţilor clădirilor 5 şi pentru întreaga lucrare pe care o vor face meşteşugarii; ofer aur pentru lucrările din aur şi argint pentru lucrările din argint. Aşadar, cine îşi mai aduce contribuţia, dedicându-se astăzi Domnului?“
Răspunsul poporului la mesajul regelui
6 Căpeteniile familiilor, căpeteniile seminţiilor lui Israel, căpeteniile peste mii şi peste sute şi căpeteniile responsabile cu lucrarea regelui şi-au adus contribuţia. 7 Ei au dat pentru lucrarea de la Casa lui Dumnezeu:
cinci mii de talanţi[e] de aur
şi zece mii de darici[f] de aur,
zece mii de talanţi[g] de argint,
optsprezece mii de talanţi[h] de bronz
şi o sută de mii de talanţi[i] de fier.
8 Cine a avut pietre preţioase le-a dăruit pentru vistieria Casei Domnului, de care avea grijă gherşonitul Iehiel. 9 Poporul s-a bucurat de darurile pe care le-a făcut, căci le-a dăruit Domnului din toată inima; de asemenea, şi regele David s-a bucurat nespus de mult.
Rugăciunea lui David
10 David a binecuvântat pe Domnul înaintea întregii adunări, zicând astfel:
„Binecuvântat să fii Tu, Doamne, Dumnezeul lui Israel, Părintele nostru, pentru veci de veci! 11 Ale Tale sunt, Doamne, măreţia, puterea, gloria, biruinţa şi maiestatea, atât în ceruri, cât şi pe pământ! A Ta, Doamne, este stăpânirea şi Tu Te înalţi ca suveran peste toate! 12 Bogăţia şi slava vin dinaintea Ta. Tu stăpâneşti peste toate. În mâna Ta este puterea şi tăria; mâna Ta poate să înalţe şi să întărească pe oricine. 13 Acum, Dumnezeul nostru, noi Îţi aducem mulţumiri şi lăudăm slăvitul Tău Nume. 14 Căci ce sunt eu şi ce este poporul meu, ca să putem fi în stare să-Ţi oferim aceste daruri? De la Tine le avem pe toate şi ceea ce Ţi-am oferit a fost primit din mâna Ta. 15 Înaintea Ta noi suntem doar nişte străini şi peregrini, la fel ca şi strămoşii noştri. Zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră, fără nădejde. 16 Doamne, Dumnezeul nostru, tot acest belşug pe care l-am strâns ca să zidim o Casă Numelui Tău cel sfânt, vine din mâna Ta şi totul Îţi aparţine Ţie. 17 Dumnezeul meu, ştiu că Tu cercetezi inima, iar curăţia Îţi este plăcută. Eu am dăruit toate acestea în curăţie de inimă şi am privit cu bucurie la poporul Tău, care se află aici, aducându-Ţi darurile lui. 18 Doamne, Dumnezeul lui Avraam, Isaac şi Israel, strămoşii noştri, păstrează această dorinţă în inima poporului Tău pe vecie şi ţine-le inima aproape de Tine! 19 Iar fiului meu Solomon, dă-i o inimă dedicată întru totul, ca să păzească poruncile Tale, mărturiile Tale şi rânduielile Tale, să le împlinească pe toate şi să zidească Templul pentru care am făcut pregătiri.“
20 Apoi David i-a zis întregii adunări: „Binecuvântaţi pe Domnul, Dumnezeul vostru!“ Şi toată adunarea a binecuvântat pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor; ei s-au închinat cu toţii, plecându-se înaintea Domnului şi a regelui.
Solomon recunoscut drept rege
21 În ziua următoare au adus jertfe Domnului şi au oferit ca arderi de tot Domnului o mie de boi, o mie de berbeci şi o mie de miei, împreună cu jertfe de băutură şi o mulţime de alte jertfe aduse din partea întregului Israel. 22 În ziua aceea au mâncat şi au băut în prezenţa Domnului cu mare bucurie, l-au făcut rege a doua oară pe Solomon, fiul lui David, şi l-au uns drept conducător al[j] Domnului, iar pe Ţadok – ca preot. 23 Solomon s-a aşezat pe tronul Domnului, ca să domnească în locul lui David, tatăl său; el a avut izbândă şi întregul Israel a ascultat de el. 24 Toate căpeteniile, vitejii şi toţi fiii regelui David, s-au supus regelui Solomon. 25 Domnul l-a înălţat pe Solomon înaintea întregului Israel şi i-a făcut parte de o domnie mai strălucită decât a oricărui alt rege al lui Israel care a fost înainte de el.
Necrologul lui David
26 David, fiul lui Işai, a domnit peste întregul Israel. 27 El a domnit peste Israel timp de patruzeci de ani: la Hebron a domnit timp de şapte ani, iar la Ierusalim a domnit timp de treizeci şi trei de ani. 28 David a murit după o bătrâneţe fericită, sătul de zile, de bogăţie şi de slavă. În locul lui a domnit fiul său Solomon. 29 Faptele regelui David, cele dintâi şi cele de pe urmă, sunt scrise în „Cronicile văzătorului Samuel“, în „Cronicile profetului Natan“ şi în „Cronicile văzătorului Gad“, 30 împreună cu toată domnia şi puterea lui şi cu evenimentele care au avut loc în viaţa lui, în Israel şi în toate regatele celorlalte ţări.
Footnotes
- 1 Cronici 29:1 Termenul ebraic tradus aici cu Templu este birah, termen care de obicei desemna o clădire mare, impunătoare; tradus în alte contexte cu citadelă; şi în v. 19
- 1 Cronici 29:2 Sensul termenului în ebraică este nesigur
- 1 Cronici 29:4 Aproximativ 100 t
- 1 Cronici 29:4 Aproximativ 210 t
- 1 Cronici 29:7 Aproximativ 150 t
- 1 Cronici 29:7 Aproximativ 84 kg
- 1 Cronici 29:7 Aproximativ 300 t
- 1 Cronici 29:7 Aproximativ 550 t
- 1 Cronici 29:7 Aproximativ 3000 t
- 1 Cronici 29:22 Cu sensul de: din partea; sau: şi l-au uns înaintea Domnului drept conducător