Despre imaturitate
1Eu, fraţilor, nu v-am putut vorbi ca unor oameni duhovniceşti, ci ca unor oameni lumeşti, ca unor copilaşi în Cristos. 2V-am hrănit cu lapte, nu cu hrană tare, pentru că încă nu o puteaţi mânca. Şi nici chiar acum nu puteţi, 3pentru că încă sunteţi lumeşti. Într-adevăr, când între voi există invidie, ceartă şi (dezbinări)[a], nu sunteţi voi lumeşti şi nu trăiţi voi în felul celorlalţi oameni? 4Atunci când cineva spune: „Eu sunt al lui Pavel!“, iar altul: „Eu sunt al lui Apolos!“, nu sunteţi voi ca ceilalţi oameni? 5Aşadar, cine este Apolos? Şi cine este Pavel? Slujitori prin care aţi crezut, aşa cum Domnul i-a dat fiecăruia. 6Eu am sădit, Apolos a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească! 7Aşa că nici cel ce sădeşte, nici cel ce udă nu sunt nimic, ci numai Dumnezeu, Care face să crească! 8Însă cel ce sădeşte şi cel ce udă sunt una şi fiecare îşi va primi răsplata după strădania lui. 9Căci noi suntem conlucrători cu Dumnezeu, iar voi sunteţi ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.
10Potrivit cu harul lui Dumnezeu care mi-a fost dat, eu, ca un meşter constructor priceput, am pus temelia, şi altul construieşte pe ea. Dar fiecare să aibă grijă cum construieşte pe ea, 11pentru că nimeni nu poate pune o altă temelie decât cea care este pusă şi care este Isus Cristos. 12Iar dacă cineva construieşte, pe această temelie, aur, argint, pietre preţioase, lemn, fân, paie, 13lucrarea fiecăruia va fi dezvăluită, pentru că Ziua o va face cunoscută, deoarece va fi descoperită prin foc. Şi focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia. 14Dacă lucrarea pe care a construit-o cineva, va rămâne, el va primi o răsplată. 15Dar dacă lucrarea cuiva va fi arsă, el va suferi pierderea; cât despre el, va fi mântuit, dar ca prin foc. 16Nu ştiţi că voi sunteţi templul lui Dumnezeu şi că Duhul lui Dumnezeu locuieşte în voi? 17Dacă cineva distruge[b] templul lui Dumnezeu, îl va distruge şi Dumnezeu pe el, pentru că templul lui Dumnezeu este sfânt; şi acest templu sunteţi voi.
18Nici unul dintre voi să nu se înşele! Dacă vreunul dintre voi crede că este înţelept în felul veacului acestuia, să se facă „nebun“ ca să devină înţelept! 19Căci înţelepciunea acestei lumi este nebunie înaintea lui Dumnezeu! Fiindcă este scris:
„El îi prinde pe cei înţelepţi în viclenia lor.“[c]
20Şi, din nou:
„Domnul cunoaşte gândurile celor înţelepţi; ştie că sunt zadarnice.“[d]
21Astfel, nimeni să nu se laude cu oameni, pentru că toate lucrurile sunt ale voastre: 22fie Pavel, fie Apolos, fie Chifa, fie lumea, fie viaţa, fie moartea, fie prezentul, fie viitorul, toate sunt ale voastre, 23iar voi sunteţi ai lui Cristos, şi Cristos este al lui Dumnezeu.