¹ Iuda, rob al lui Isus Cristos şi frate al lui Iacov, către cei chemaţi, care sunt iubiţi de Dumnezeu Tatăl şi păstraţi pentru^[a] Isus Cristos: ² îndurarea, pacea şi dragostea să vă fie înmulţite!

Condamnarea falşilor învăţători

³ Preaiubiţilor, în timp ce doream cu toată nerăbdarea să vă scriu despre mântuirea pe care o împărtăşim împreună, m-am simţit nevoit să vă scriu şi să vă îndemn să luptaţi pentru credinţa care le-a fost dată sfinţilor o dată pentru totdeauna. ⁴ Căci s-au strecurat între voi unii oameni neevlavioşi, a căror condamnare a fost scrisă cu mult înainte, care schimbă harul lui Dumnezeu în desfrâu şi-L neagă pe singurul nostru Stăpân şi Domn, Isus Cristos.

⁵ Vreau să vă aduc aminte, deşi voi ştiţi toate acestea o dată pentru totdeauna, că Domnul Şi-a salvat poporul din ţara Egiptului, dar la urmă i-a nimicit pe cei ce n-au crezut. ⁶ Iar pe îngerii care nu şi-au păstrat poziţia, ci şi-au părăsit propria locuinţă, pe aceştia El i-a păstrat în lanţuri veşnice, în beznă, pentru ziua cea mare a judecăţii. ⁷ Tot astfel, cei din Sodoma şi Gomora şi cei din cetăţile dimprejur, care s-au dedat la perversităţi în acelaşi fel ca aceştia şi s-au dus după trupul altora, sunt arătaţi acum ca exemplu, suferind pedeapsa unui foc veşnic.

⁸ Tot aşa, aceşti visători îşi pângăresc trupurile, resping autoritatea şi îi batjocoresc pe cei glorioşi^[b]. ⁹ Însă nici arhanghelul Mihail, când i se împotrivea diavolului^[c] şi se certa cu el pentru trupul lui Moise, n-a îndrăznit să aducă împotriva lui o acuzaţie batjocoritoare, ci doar a zis: „Domnul să te mustre!“^{[d] 10} Aceştia însă batjocoresc lucrurile pe care nu le înţeleg şi sunt distruşi prin lucrurile pe care le înţeleg din instinct, ca vieţuitoarele fără raţiune. ¹¹ Vai de ei! Căci au urmat calea lui Cain! S-au aruncat în rătăcirea lui Balaam pentru o răsplată şi au fost distruşi într-o răzvrătire ca a lui Core. ¹² Ei sunt nişte pete de murdărie la mesele voastre de dragoste, ospătându-se fără ruşine împreună cu voi, hrănindu-se doar pe ei înşişi; sunt nişte nori fără apă purtaţi de vânt, nişte pomi tomnatici neroditori, de două ori morţi, dezrădăcinaţi, ¹³ nişte valuri sălbatice ale mării, spumegându-şi ruşinile, nişte stele rătăcitoare, cărora le este păstrat pe vecie întunericul beznă.

¹⁴ Şi despre aceştia a profeţit Enoh, al şaptelea de la Adam, spunând: „Iată, Domnul vine cu zeci de mii de sfinţi ai Săi, ¹⁵ ca să facă judecată împotriva tuturor şi să condamne orice suflet pentru toate lucrările lor nelegiuite, pe care le-au înfăptuit, şi pentru toate cuvintele grele, pe care păcătoşii neevlavioşi le-au rostit împotriva Lui.“^{[e] 16} Ei sunt cârtitori, nemulţumiţi, umblă după poftele lor; gura lor rosteşte lăudăroşenii^[f] şi îi linguşesc^[g] pe oameni pentru propriul lor beneficiu.

Îndemnuri pentru cei credincioşi

¹⁷ Însă voi, preaiubiţilor, aduceţi-vă aminte de cuvintele spuse mai dinainte de apostolii Domnului nostru Isus Cristos. ¹⁸ Ei vă spuneau că în vremea din urmă vor fi batjocoritori care vor umbla după poftele lor nelegiuite. ¹⁹ Ei sunt aceia care produc dezbinări, sunt lumeşti şi nu au Duhul. ²⁰ Însă voi, preaiubiţilor, zidiţi-vă pe credinţa voastră cea sfântă şi rugaţi-vă prin Duhul Sfânt. ²¹ Ţineţi-vă în dragostea lui Dumnezeu, aşteptând îndurarea Domnului nostru Isus Cristos, care vă va duce la viaţă veşnică! ²² Fiţi îndurători cu cei ce se îndoiesc, ²³ pe alţii salvaţi-i smulgându-i din foc, iar altora arătaţi-le îndurare, dar cu teamă, urând până şi tunica mânjită de fire^[h]!

²⁴ Iar a Celui Ce poate să vă păzească de cădere şi să vă facă să staţi fără pată şi plini de bucurie înaintea slavei Lui, ²⁵ a singurului Dumnezeu, Mântuitorul nostru prin Isus Cristos, Domnul nostru, a Lui să fie slava, măreţia, puterea şi autoritatea, înainte de toţi vecii, acum şi pentru toţi vecii^[i]! Amin.