Rugăciunea lui Iona
1Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui 2 şi a zis:
„În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul
şi El mi-a răspuns.
Din adâncul Locuinţei Morţilor[a] am strigat după ajutor
şi Tu mi-ai ascultat glasul.
3 Mă aruncaseşi în adânc,
în inima mărilor,
şi curentul de apă mă învăluise;
toate valurile şi talazurile Tale
treceau peste mine.
4 Ziceam: «Sunt izgonit
dinaintea ochilor Tăi,
şi nu voi mai privi vreodată[b]
spre Templul Tău cel sfânt![c]»
5 Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa,[d]
adâncul mă învăluise,
iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.
6 Coborâsem până în străfundurile munţilor,
şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
mi-ai scos viaţa din groapă!
7 Când mi se scurgea sufletul din mine,
mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
în Templul Tău cel sfânt.
8 Cei ce se alipesc de idoli deşerţi
s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte[e].
9 Dar eu Îţi voi aduce jertfe
cu un strigăt de mulţumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
Mântuirea vine de la Domnul!“
10 Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.