Iona 2

Rugăciunea lui Iona

1Iona s-a rugat Domnului, Dumnezeul său, din pântecele peştelui şi a zis:

„În strâmtorarea mea L-am chemat pe Domnul
    şi El mi-a răspuns.
Din adâncul Locuinţei Morţilor[a] am strigat după ajutor
    şi Tu mi-ai ascultat glasul.
Mă aruncaseşi în adânc,
    în inima mărilor,
        şi curentul de apă mă învăluise;
toate valurile şi talazurile Tale
    treceau peste mine.
Ziceam: «Sunt izgonit
    dinaintea ochilor Tăi,
şi nu voi mai privi vreodată[b]
    spre Templul Tău cel sfânt![c]»
Apele mă împresuraseră până aproape să-mi ia viaţa,[d]
    adâncul mă învăluise,
        iar algele se înfăşuraseră în jurul capului meu.
Coborâsem până în străfundurile munţilor,
    şi zăvoarele pământului mă încuiaseră pe vecie!
Dar Tu, Doamne, Dumnezeul meu,
    mi-ai scos viaţa din groapă!

Când mi se scurgea sufletul din mine,
    mi-am adus aminte de Domnul
şi rugăciunea mea a ajuns până la Tine,
    în Templul Tău cel sfânt.

Cei ce se alipesc de idoli deşerţi
    s-au lipsit de îndurarea de care ar fi putut avea parte[e].
Dar eu Îţi voi aduce jertfe
    cu un strigăt de mulţumire.
Voi împlini ceea ce am jurat!
    Mântuirea vine de la Domnul!“

10 Domnul i-a vorbit peştelui, iar peştele l-a vărsat pe Iona pe uscat.

Footnotes

  1. Iona 2:2 Ebr.: Şeol
  2. Iona 2:4 Sau: Tăi. / Totuşi, voi privi din nou
  3. Iona 2:4 Sau, cf. Teodotion: Tăi! / Oare cum voi putea privi din nou / spre Templul Tău cel sfânt?
  4. Iona 2:5 Sau: împresuraseră şi îmi ameninţau viaţa,
  5. Iona 2:8 Sau: şi-au părăsit credincioşia