Profeţie împotriva Moabului
1Cu privire la Moab:
„Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel:
«Vai de Nebo, căci va fi distrus!
Chiriatayim va fi acoperit de ruşine şi cucerit!
Fortăreaţa[a] va fi acoperită de ruşine şi zdrobită!
2Moab nu va mai fi lăudat;
la Heşbon[b] se pune la cale nimicirea lui:
‘Să mergem şi să-l distrugem dintre neamuri!’
Şi tu, Madmen[c], vei fi redus la tăcere,
căci sabia te va urmări!
3Un strigăt se aude din Horonaim:
‘Este prăpăd şi mare distrugere!’
4Moab va fi zdrobit;
chiar şi cei mici ai lui vor striga[d].
5Ei merg pe urcuşul spre Luhit,
plângând fără încetare,
căci jos, în Horonaim,
au auzit strigătul de cotropire al duşmanilor.
6Fugiţi! Scăpaţi-vă viaţa,
devenind ca un tufiş[e] din pustie!
7Veţi fi capturaţi
pentru că vă încredeţi în lucrările şi în bogăţiile voastre.
Chemoş va merge în captivitate
împreună cu preoţii şi conducătorii lui.
8Pustiitorul va veni împotriva fiecărei cetăţi
şi nici una nu va scăpa.
Valea va deveni o ruină
şi podişul va fi distrus,
căci Domnul a vorbit.
9Presăraţi sare asupra Moabului,
căci va fi pustiit![f]
Cetăţile lui vor deveni o pustie
şi nimeni nu va mai locui în ele.
10Blestemat să fie cel ce face cu neglijenţă lucrarea Domnului!
Blestemat să fie cel ce îşi opreşte sabia de la măcel!
11Încă din tinereţea lui, Moabul a fost liniştit,
ca vinul lăsat în drojdia lui;
nu a fost vărsat dintr-un vas în altul,
nu a fost dus în captivitate.
De aceea i s-a păstrat gustul
şi nu i s-a schimbat aroma.
12Dar, iată, vin zile, zice Domnul,
când voi trimite oameni să-l verse din vasul lui,
şi ei îl vor vărsa;
îi vor goli vasele
şi-i vor sparge ulcioarele.
13Atunci Moabului îi va fi ruşine cu Chemoş, aşa cum şi Casei lui Israel i-a fost ruşine, când şi-a pus încrederea în viţelul de la Betel[g].
14Cum puteţi să ziceţi: ‘Noi suntem viteji,
bărbaţi curajoşi în luptă!’?
15Moabul va fi distrus şi cetăţile lui vor fi invadate.
Tinerii lui aleşi vor fi înjunghiaţi,
zice Împăratul, al Cărui Nume este Domnul Oştirilor.
16Pieirea Moabului este aproape,
nenorocirea lui vine în grabă mare.
17Bociţi-l, voi, toţi cei din jurul lui,
toţi aceia care-i cunoaşteţi faima!
Ziceţi: ‘Cum a fost sfărâmat sceptrul cel puternic,
toiagul cel glorios!’
18Coboară-te din slava ta
şi aşază-te pe pământ uscat,
locuitor al fiicei Dibonului,
căci pustiitorul Moabului
se va ridica împotriva ta
şi-ţi va distruge fortăreţele!
19Stai lângă drum şi pândeşte,
locuitoare a Aroerului!
Întreabă pe cel ce fuge şi pe cea care-şi scapă viaţa,
întreabă: ‘Ce se întâmplă?’
20Moabul este acoperit de ruşine, căci este zdrobit.
Bociţi şi strigaţi tare!
Vestiţi de-a lungul Arnonului
că Moabul este distrus.
21A venit judecata împotriva ţării din podiş, împotriva Holonului, Iahţei şi Mefaatului, 22împotriva Dibonului, Neboului şi Bet-Diblataimului, 23împotriva Chiriatayimului, Bet-Gamulului şi Bet-Meonului, 24împotriva Cheriotului, împotriva Boţrei, împotriva tuturor cetăţilor din ţara Moabului, de departe sau de aproape. 25Puterea[h] Moabului este tăiată şi braţul lui este zdrobit, zice Domnul.
26Îmbătaţi-l, căci s-a fălit împotriva Domnului! Tăvălească-se Moab în vărsătura lui şi să ajungă o pricină de râs!
27N-a fost Israel batjocorit de tine? A fost el prins printre hoţi de-ţi clatini capul în semn de batjocură ori de câte ori vorbeşti despre el?
28Părăsiţi cetăţile şi locuiţi printre stânci,
locuitori ai Moabului!
Fiţi ca un porumbel care-şi face cuib
chiar la marginile unui defileu!
29Noi am auzit de mândria lui Moab,
de aroganţa lui peste măsură de mare şi de înfumurarea lui,
de mândria, de semeţirea
şi de trufia inimii lui.
30Cunosc neruşinarea lui, zice Domnul, dar este zadarnică,
şi lăudăroşenia lui nu duce la nimic.
31De aceea, plâng pentru Moab,
plâng cu glas tare pentru întregul Moab
şi gem[i] pentru toţi oamenii din Chir-Hareset[j].
32Plâng pentru tine, vie din Sibma,
mai mult decât pentru Iazer.
Ramurile tale se întindeau până dincolo de mare,
ajungând până la Iazer[k],
dar pustiitorul s-a năpustit
asupra fructelor tale de vară şi asupra strugurilor tăi.
33S-a dus bucuria şi veselia
din livezile şi de pe câmpiile Moabului.
Am secat vinul din teascuri
şi nimeni nu mai calcă teascul cu strigăte de bucurie.
Se aud strigăte de război,
nu strigăte de bucurie.
34Sunetul strigătelor lor răsună din Heşbon până la Eleale şi Iahaţ, din Ţoar până la Horonaim şi Eglat-Şelişia, căci până şi apele Nimrimului sunt secate. 35În Moab voi face ca oamenii să înceteze să mai aducă jertfe pe înălţimi şi să mai ardă tămâie în cinstea zeilor lor, zice Domnul. 36De aceea, inima mea jeleşte ca un fluier pentru Moab, jeleşte ca un fluier pentru oamenii din Chir-Hareset, căci averile pe care le-au strâns au pierit. 37Toate capetele sunt rase, toate bărbile sunt tăiate; toate mâinile au tăieturi şi toate coapsele sunt acoperite cu saci.
38Pe toate acoperişurile Moabului şi în pieţe este doar jale, căci am sfărâmat Moabul ca pe un vas, care nu mai place nimănui, zice Domnul. 39Cât este de zdrobit Moabul! Cum jelesc cu toţii! Cum îşi apleacă Moab spatele plin de ruşine! Moab a devenit o pricină de râs şi de groază pentru toţi cei din jur.»“
40„Aşa vorbeşte Domnul:
«Iată, un vultur se năpusteşte
şi îşi întinde aripile peste Moab.
41Cheriotul[l] va fi cucerit
şi fortăreţele îi vor fi capturate.
În ziua aceea, inima vitejilor Moabului
va fi ca inima unei femei în durerile naşterii.
42Moabul va fi nimicit dintre popoare
pentru că s-a semeţit împotriva Domnului.
43Teroarea, groapa şi laţul te aşteaptă,
locuitor al Moabului, zice Domnul.
44Cine va fugi de teroare
va cădea în groapă,
şi cine se va ridica din groapă
va fi prins în laţ,
căci Eu aduc asupra Moabului
anul pedepsei lui, zice Domnul.
45Fugarii stau fără putere
la umbra Heşbonului,
căci un foc iese din Heşbon,
o flacără iese din mijlocul lui Sihon,
care mistuie fruntea Moabului
şi capetele fiilor tumultului.
46Vai de tine, Moabule!
Poporul lui Chemoş este nimicit!
Fiii tăi sunt luaţi în captivitate
şi fiicele tale în exil.
47Dar în zilele de pe urmă, îi voi aduce înapoi pe captivii Moabului, zice Domnul.»“
Aici se sfârşeşte judecata asupra Moabului.