Ieremia 26

Ieremia profeţeşte în Templu

¹Acesta este Cuvântul care a venit din partea Domnului la începutul domniei lui Iehoiachim, regele lui Iuda: ²„Stai în curtea Casei Domnului şi spune-le celor ce vin să se închine în Casa Domnului din toate cetăţile lui Iuda, toate cuvintele pe care ţi le poruncesc; să nu omiţi nici un cuvânt. ³Poate că vor asculta şi se vor întoarce fiecare de la calea lor cea rea. Atunci mă voi căi de răul pe care plănuisem să li-l fac din pricina răutăţii faptelor lor. ⁴Să le spui: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Dacă nu Mă ascultaţi când vă poruncesc să urmaţi Legea Mea pe care v-am pus-o înainte, ⁵dacă nu ascultaţi cuvintele slujitorilor Mei, profeţii, pe care vi i-am trimis iarăşi şi iarăşi şi de care nu aţi ascultat până acum, ⁶atunci voi face Casei acesteia ca lui Şilo şi voi face din cetatea aceasta o pricină de blestem pentru toate neamurile pământului.’»“

⁷Preoţii, profeţii şi întregul popor l-au auzit pe Ieremia rostind aceste cuvinte în Casa Domnului. ⁸De îndată ce Ieremia a terminat de spus tot ceea ce-i poruncise Domnul să spună, preoţii, profeţii şi întregul popor au pus mâna pe el şi i-au zis:

– Vei muri negreşit! ⁹De ce profeţeşti în Numele Domnului şi zici: „Casa acesta va ajunge ca Şilo şi cetatea aceasta va fi pustiită şi lipsită de locuitori?“

Tot poporul s-a adunat în jurul lui Ieremia, în Casa Domnului. ¹⁰Când conducătorii lui Iuda au auzit aceste lucruri, au venit de la palat la Casa Domnului şi s-au aşezat la intrarea Porţii celei Noi a Casei Domnului.

¹¹Apoi preoţii şi profeţii au spus conducătorilor şi întregului popor:

– Acest om trebuie pedepsit cu moartea pentru că a profeţit împotriva acestei cetăţi. Voi înşivă l-aţi auzit cu urechile voastre.

¹²Ieremia le-a zis conducătorilor şi întregului popor:

– Domnul m-a trimis să profeţesc împotriva acestei Case şi împotriva acestei cetăţi toate cuvintele pe care le-aţi auzit. ¹³Acum, îndreptaţi-vă căile şi faptele şi ascultaţi glasul Domnului, Dumnezeul vostru, iar Domnul se va căi de răul pe care l-a rostit împotriva voastră. ¹⁴Cât despre mine, iată că sunt în mâinile voastre. Faceţi-mi ce vi se va părea a fi bine şi drept în ochii voştri. ¹⁵Dar să ştiţi că dacă mă veţi omorî, vă veţi face vinovaţi de vărsare de sânge nevinovat, voi, cetatea aceasta şi locuitorii ei, căci, în adevăr, Domnul m-a trimis la voi să spun toate aceste cuvinte în auzul urechilor voastre.

¹⁶Atunci conducătorii poporului şi întreg poporul le-au zis preoţilor şi profeţilor:

– Omul acesta nu trebuie pedepsit cu moartea, căci ne-a vorbit în Numele Domnului, Dumnezeul nostru.

¹⁷Dar unii din sfatul bătrânilor ţării s-au ridicat şi au zis întregii adunări:

¹⁸– Mica din Moreşet, profeţea în zilele lui Ezechia, regele lui Iuda, şi spunea întregului popor al lui Iuda: „Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor:

¹⁹L-a omorât oare Ezechia, regele lui Iuda, sau cineva din Iuda? Nu s-a temut Ezechia de Domnul şi n-a căutat el faţa Domnului? Şi nu s-a căit Domnul atunci de răul pe care-l rostise împotriva lor? Iar noi să ne împovărăm sufletele cu un rău aşa de mare? ²⁰A mai fost însă un om care profeţea în Numele Domnului: Urie, fiul lui Şemaia, din Chiriat-Iearim. El a profeţit împotriva cetăţii acesteia şi împotriva ţării acesteia întocmai aceleaşi cuvinte ca Ieremia. ²¹Regele Iehoiachim, toţi vitejii lui şi toţi conducătorii lui au auzit cuvintele lui şi regele a căutat să-l omoare. Dar Urie a fost înştiinţat de lucrul acesta, s-a temut şi a fugit în Egipt. ²²Regele Iehoiachim a trimis nişte oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, şi pe alţii împreună cu el. ²³Aceştia l-au scos pe Urie din Egipt şi l-au adus la regele Iehoiachim, care l-a ucis cu sabia şi i-a aruncat hoitul în mormântul fiilor poporului.

²⁴De asemenea şi Ahikam, fiul lui Şafan, l-a sprijinit pe Ieremia, nelăsând să fie dat pe mâna poporului ca să fie ucis.