Criza spirituală a iudeilor repatriaţi şi rugăciunea lui Ezra
1După ce s-au isprăvit toate acestea, căpeteniile s-au apropiat de mine, zicându-mi: „Poporul lui Israel, inclusiv preoţii şi leviţii, nu s-au separat de popoarele ţărilor dimprejur, ci s-au dedat la necurăţiile canaaniţilor, hitiţilor, periziţilor, iebusiţilor, amoniţilor, moabiţilor, egiptenilor şi amoriţilor. 2 Ei şi-au luat soţii dintre fetele acestora, atât pentru ei, cât şi pentru fiii lor. Neamul cel sfânt s-a amestecat astfel cu popoarele ţărilor dimprejur, iar cei dintâi care au fost necredincioşi au fost chiar căpeteniile şi dregătorii.“
3 Când am auzit vestea aceasta, mi-am sfâşiat hainele şi mantaua. Mi-am smuls păr din cap şi din barbă şi m-am lăsat jos înmărmurit. 4 S-au strâns la mine toţi aceia care tremurau de frică la auzul cuvintelor Dumnezeului lui Israel cu privire la necredincioşia celor ce fuseseră în captivitate. Am rămas aşa îngrozit până la jertfa de seară. 5 Apoi, la jertfa de seară, m-am ridicat din starea mea smerită, cu hainele şi cu mantaua sfâşiate, m-am plecat pe genunchi şi, întinzând mâinile spre Domnul, Dumnezeul meu, 6 am zis:
„Dumnezeul meu, sunt umilit şi mi-e ruşine, Dumnezeul meu, să-mi ridic faţa spre Tine! Căci fărădelegile noastre au ajuns deasupra capetelor noastre şi vina noastră a crescut până la ceruri. 7 Din vremea strămoşilor noştri şi până în ziua de astăzi am fost foarte vinovaţi şi, din cauza fărădelegilor noastre, noi, regii noştri şi preoţii noştri am fost daţi pe mâna împăraţilor străini, a sabiei, a sclaviei, a jafului şi a ruşinii, aşa cum se vede şi astăzi. 8 Acum, pentru puţină vreme, am avut iarăşi parte de bunăvoinţa Domnului, Dumnezeul nostru, Care ne-a lăsat o rămăşiţă şi ne-a dat un adăpost în Locul Său cel Sfânt, pentru ca Dumnezeul nostru să reaprindă lumina ochilor noştri şi să ne aducă puţină înviorare în sclavia noastră. 9 Deşi suntem sclavi, Dumnezeul nostru nu ne-a părăsit în sclavia noastră, ci Şi-a arătat îndurarea faţă de noi înaintea împăraţilor Persiei şi astfel ei ne-au dat putere de viaţă ca să putem înălţa Casa Dumnezeului nostru, să o ridicăm din ruine şi să avem astfel un zid de apărare în Iuda şi în Ierusalim.
10 Dumnezeul nostru, ce să mai zicem acum, după toate cele întâmplate? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care le-ai poruncit prin robii Tăi, profeţii, spunând: «Ţara în care veţi intra ca să o luaţi în stăpânire este o ţară stricată din cauza tuturor practicilor hidoase ale popoarelor străine. Au umplut ţara de practicile lor hidoase şi de necurăţiile lor de la un capăt la celălalt! 12 Să nu vă daţi fetele fiilor lor şi nici să nu le luaţi fetele pentru fiii voştri! Să nu umblaţi niciodată după fericirea sau bunăstarea lor, ca astfel să vă întăriţi şi să ajungeţi să mâncaţi bunătăţile ţării şi să le lăsaţi de moştenire pentru totdeauna fiilor voştri!»
13 După toate câte au venit asupra noastră din cauza faptelor noastre rele şi a vinii noastre cea mare, cu toate că Tu, Dumnezeul nostru, ne-ai pedepsit mai puţin decât am fi meritat în urma fărădelegilor noastre şi ne-ai lăsat rămăşiţa aceasta, 14 să încălcăm iarăşi poruncile Tale şi să ne înrudim cu popoarele care se ocupă cu astfel de practici hidoase? Nu te-ai mânia iarăşi pe noi, până acolo încât ne-ai nimici fără să ne mai laşi vreo rămăşiţă sau vreun supravieţuitor?
15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu eşti drept, căci totuşi ne-ai scăpat o rămăşiţă, aşa cum se vede astăzi. Iată-ne acum stând vinovaţi înaintea Ta, deşi ştim că din această cauză nu suntem vrednici să stăm înaintea Ta.“