Ezechiel 19

„Ce era mama ta? Era o leoaică
    printre lei!
Ea stătea întinsă în mijlocul leilor tineri,
    crescându-şi puii.
³L-a crescut pe unul din puii ei
    şi acesta a devenit un leu tânăr.
El s-a obişnuit să sfâşie prada
    şi a ajuns să mănânce oameni.
⁴Când au auzit neamurile despre el,
    l-au prins în groapa lor
şi l-au dus în lanţuri
    în ţara Egiptului.

⁵Când şi-a văzut aşteptarea neîmplinită
    şi speranţa spulberată,
leoaica l-a luat pe un alt pui de-al ei
    şi l-a pus leu conducător.
⁶El a umblat printre lei
    până a devenit un leu tânăr.
A învăţat să sfâşie prada
    şi a ajuns să mănânce oameni.
⁷Dădea buzna în fortăreţele^[a] oamenilor
    şi le devasta cetăţile.
Ţara, cu tot ce cuprindea ea,
    era îngrozită la auzul răgetului său.
⁸Atunci neamurile din provinciile vecine
    s-au îndreptat împotriva lui,
şi-au aruncat plasa asupra lui
    şi el a fost prins în groapa lor.
⁹L-au pus într-o cuşcă, în lanţuri,
    l-au dus la împăratul Babilonului
şi l-au aşezat în temniţă,
    ca să nu i se mai audă glasul
        pe munţii lui Israel.

¹⁰Mama ta era ca o viţă în via ta,^[b]
    plantată lângă ape.
Datorită belşugului de apă,
    ea era roditoare şi plină de mlădiţe.
¹¹Mlădiţele ei erau aşa de tari,
    încât se puteau face din ele sceptre domneşti.
Ea se înălţa
    prin frunzişul stufos,
şi se făcea observată prin înălţimea ei
    şi prin mulţimea mlădiţelor ei.

¹²Dar a fost smulsă cu furie
    şi aruncată la pământ.
Vântul de răsărit a făcut-o să se ofilească,
    roadele i-au fost zdrobite,
iar mlădiţele ei cele tari s-au uscat
    şi au fost arse de foc.
¹³Acum ea este plantată în pustie,
    într-un pământ uscat şi secetos.
¹⁴Din butucul ei a ieşit un foc,
    care i-a mistuit roadele.
Şi astfel nu a mai rămas în ea nici o mlădiţă tare,
    care să fie bună pentru un sceptru domnesc.