Limitele cunoştinţei
1„Cine este ca cel înţelept?
Cine cunoaşte interpretarea lucrurilor?
Înţelepciunea dă strălucire feţei omului
şi-i schimbă asprimea feţei.
Supune-te regelui
2Ascultă porunca regelui, îţi zic, din pricina jurământului încheiat cu Dumnezeu. 3Nu te grăbi să pleci dinaintea lui şi nu căuta să susţii un lucru rău, căci el face tot ce-i place! 4Din moment ce cuvântul regelui are autoritate, cine îi poate spune: «Ce faci?».
5Pe cel ce-i păzeşte porunca, nu-l va atinge nici un rău,
iar inima înţeleptului cunoaşte vremea potrivită şi judecata,
6căci pentru fiecare lucru există un timp şi o judecată,
deşi nenorocirea omului este mare peste el;
7într-adevăr el nu ştie ce se va întâmpla,
căci nimeni nu-i poate face cunoscut lucrul acesta.
8La fel cum nimeni nu are putere asupra vântului, ca să-l poată închide[a],
tot aşa nimeni nu are putere asupra zilei morţii.
Şi după cum nimeni nu este scuzat în vreme de război,
tot aşa nici răutatea nu-i va lăsa să scape pe cei ce o practică.
Cei răi şi cei drepţi
9Am văzut toate aceste lucruri şi am încercat să înţeleg toate lucrările care se fac sub soare. Există un timp când un om are autoritate asupra altui om şi-i poate face rău[b]. 10Apoi i-am văzut pe cei răi îngropaţi – ei obişnuiau să vină şi să plece de la Sfântul Lăcaş, fiind apoi lăudaţi[c] în cetatea în care făceau astfel. Şi aceasta este o deşertăciune![d]
11Când sentinţa împotriva faptei rele nu se împlineşte repede, inima muritorilor se umple de planuri ca să facă rău. 12Chiar dacă celui păcătos, deşi face rău însutit, i se lungeşte viaţa, eu însă ştiu că celui ce se teme de Dumnezeu, celui ce stă temător înaintea Sa, îi va fi bine. 13Totuşi cel rău nu este fericit şi nu-şi va lungi zilele, fiind precum umbra, pentru că nu se teme de Dumnezeu. 14Există o deşertăciune care are loc pe pământ, şi anume: sunt oameni drepţi peste care vine ceea ce merită cei răi şi sunt oameni nedrepţi peste care vine ceea ce merită cei drepţi. Prin urmare, mi-am zis: «Şi aceasta este o deşertăciune!»
15Atunci am lăudat veselia, căci nu este nimic mai plăcut omului sub soare decât să mănânce, să bea şi să se bucure, iar bucuria îl va însoţi în osteneala sa în toate zilele vieţii sale, pe care le-a primit de la Dumnezeu sub soare. 16M-am dedicat cunoaşterii înţelepciunii şi priceperii tuturor lucrărilor care se fac pe pământ, căci omul nu îşi odihneşte ochii nici ziua, nici noaptea. 17Am înţeles că toate lucrările lui Dumnezeu, toate lucrările care se fac sub soare, nu pot fi pricepute de om. Chiar dacă omul se străduieşte să le cerceteze, nu va găsi răspuns şi, chiar dacă înţeleptul pretinde că deţine cunoaşterea, el nu poate să priceapă.“