Falsele valori
1„Aşa cum muştele moarte strică şi fermentează untdelemnul negustorului,
tot aşa puţină nebunie copleşeşte înţelepciunea şi slava.
2Inima înţeleptului îl conduce la dreapta,
dar inima nesăbuitului îl conduce la stânga.[a]
3Prostul umblă fără minte pe cale
şi se laudă tuturor cu prostia lui.
4Dacă izbucneşte mânia stăpânitorului împotriva ta,
nu-ţi pierde cumpătul,
căci calmul te păzeşte de mari păcate.
5Există un rău pe care l-am văzut sub soare,
ca o greşeală care vine din partea stăpânitorului:
6prostia este pusă în multe funcţii înalte,
pe când cei înstăriţi ocupă funcţii modeste.
7Am văzut sclavi călare
şi prinţi mergând pe jos ca sclavii.
8Cel ce sapă groapa altuia, poate să cadă el în ea,
iar pe cel ce dărâmă un zid, îl poate muşca un şarpe.
9Cine sfărâmă pietre, poate fi lovit de ele,
şi cine crapă lemne, se află în pericol din pricina lor.
10Dacă fierul toporului este tocit
şi lama lui neascuţită,
trebuie să-ţi înteţeşti eforturile la tăiat!
De aceea la câştig se ajunge prin înţelepciune!
11Când şarpele muşcă, fiindcă n-a fost vrăjit,
stăpânul lui nu are nici un câştig.
12Cuvintele gurii înţeleptului sunt o desfătare,
dar buzele nebunului îl vor înghiţi.
13Primele cuvinte ale gurii lui sunt prosteşti,
iar ultimele sunt nebunie curată –
14 prostul spune o mulţime de vorbe.
Omul nu ştie ce se va întâmpla;
cine îi poate spune ce va fi după el?
15Osteneala prostului îl oboseşte;
nici măcar nu cunoaşte drumul spre cetate.
16Vai de tine ţară, al cărei rege este un copil[b]
şi ai cărei prinţi chefuiesc dis-de-dimineaţă!
17Ferice de tine, ţară al cărei rege este de viţă nobilă
şi ai cărei prinţi dau ospeţe la vremea potrivită,
ca să se întărească, şi nu să se îmbete!
18Din pricina leneviei se lasă grinda,
iar, când mâinile sunt leneşe, plouă în casă.
19Ospeţele se fac pentru a petrece,
vinul este pentru înveselirea vieţii,
dar argintul răspunde la toate.
20Nu-l blestema pe rege nici chiar în mintea ta,
nu-l blestema pe cel înstărit nici chiar în odaia ta de culcare,
căci s-ar putea ca pasărea cerului să-ţi ducă vorba
şi un sol înaripat să-ţi dea pe faţă spusele.“