Cântarea Cântărilor 6

¹Spune-ne, tu, cea mai frumoasă dintre femei,
    unde a plecat iubitul tău?
Pe unde s-a întors iubitul tău,
    ca să-l căutam şi noi împreună cu tine?

² Iubitul meu a coborât în grădina lui,
    la straturile de mirodenii,
ca să-şi păstorească turma în grădini
    şi să culeagă crini.
³ Eu sunt a iubitului meu şi iubitul meu este al meu!
    El îşi paşte turma printre crini.

⁴ Eşti frumoasă, draga mea, ca Tirţa,
    încântătoare ca Ierusalimul,
        straşnică, asemenea unei oştiri cu steaguri!
⁵ Întoarce-ţi ochii de la mine
    fiindcă mă tulbură!
Părul tău este ca o turmă de capre
    care coboară zbenguindu-se din Ghilad!
⁶ Dinţii tăi sunt asemenea unei turme de oi
    care vine de la scăldătoare;
fiecare dintre ele are gemeni
    şi nici una din ele nu este singură!
⁷ Tâmplele tale sunt ca nişte jumătăţi de rodie,
    în spatele voalului!
⁸ Deşi am şaizeci de prinţese,
    optzeci de ţiitoare
        şi fecioare fără număr,
⁹ doar una este porumbiţa mea, desăvârşita mea,
    singura fiică a mamei sale,
        cea mai pură odraslă a celei ce a născut-o.
Fecioarele o privesc şi o binecuvântează,
    prinţesele şi ţiitoarele o laudă.

¹⁰ Cine este aceasta care se iveşte asemenea zorilor,
    frumoasă precum luna, pură precum soarele,
    straşnică asemenea unei oştiri cu steaguri?

¹¹ M-am coborât în grădina cu nuci
    pentru a admira verdeaţa proaspătă din vale,
pentru a vedea dacă a înmugurit viţa
    şi dacă a înflorit rodiul.
¹² Înainte de a-mi da seama, inima m-a purtat
    în carele poporului prinţului.^[a]

¹³ Întoarce-te, întoarce-te, Sulamito,
    întoarce-te, întoarce-te, ca să te putem privi!

De ce vă uitaţi la Sulamita
    ca la una care dansează în mijlocul a două cete?^[b]