¹De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena ² şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, ³ pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci ştiţi că la aceasta suntem destinaţi. ⁴ Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum bine ştiţi. ⁵ De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, şi osteneala noastră să fi fost în zadar.

⁶ Însă Timotei a venit chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiţi cu plăcere de noi şi că doriţi să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. ⁷ De aceea, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre. ⁸ Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul. ⁹ Cum putem să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simţim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? ¹⁰ Zi şi noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.

¹¹ Fie ca Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi! ¹² Domnul să facă să crească şi să se reverse dragostea voastră unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum facem şi noi faţă de voi! ¹³ El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!