Dumnezeu încheie legământ cu David
1După ce David s-a stabilit în palatul lui, i-a zis profetului Natan:
– Priveşte! Eu locuiesc într-un palat din cedru, în timp ce Chivotul Legământului cu Domnul se află sub nişte pânze.
2– Fă tot ceea ce ai pe inimă, căci Dumnezeu este cu tine! i-a răspuns Natan lui David.
3În noaptea aceea însă Cuvântul lui Dumnezeu a venit la Natan şi i-a zis: 4„Du-te şi spune-i robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul: ‘Nu tu Îmi vei zidi o Casă de locuit. 5Eu nu am locuit într-o Casă din ziua în care l-am ridicat pe Israel şi până astăzi, ci am călătorit din cort în cort şi dintr-o locuinţă într-alta. 6Pretutindeni pe unde am călătorit împreună cu întregul Israel, oare am cerut vreunuia dintre judecătorii[a] lui Israel, cărora le-am poruncit să păstorească poporul Meu, să-Mi zidească o Casă din cedru?’» 7Prin urmare, să-i spui robului Meu David, astfel: «Aşa vorbeşte Domnul Oştirilor: ‘Eu te-am luat de la stână, de la păstoritul oilor, ca să fii conducătorul poporului Meu, Israel. 8Am fost cu tine pretutindeni pe unde ai mers, am nimicit dinaintea ta pe toţi duşmanii tăi şi ţi-am făcut un nume ca numele celor mari de pe pământ. 9Am păstrat un loc pentru poporul Meu Israel şi l-am sădit acolo ca să locuiască singur, fără să mai fie tulburat şi fără ca cei nedrepţi să-l mai poată istovi, aşa cum făcuseră mai înainte, 10încă din zilele în care rânduisem judecători peste poporul Meu, Israel. Şi ţie ţi-i voi supune pe toţi duşmanii tăi. Acum îţi vestesc că Domnul îţi va zidi o Casă. 11Când ţi se vor împlini zilele şi vei merge la un loc cu strămoşii tăi, îl voi ridica pe urmaşul[b] tău, care va fi dintre fiii tăi, şi-i voi întări domnia. 12El Îmi va zidi o Casă, şi Eu îi voi întări tronul pe vecie. 13Eu voi fi Tatăl lui, iar el va fi fiul Meu. Şi nu voi îndepărta îndurarea Mea de la el, aşa cum am îndepărtat-o de la cel ce a fost înaintea ta. 14Îl voi aşeza în casa Mea şi în regatul Meu pe vecie, iar tronul lui va fi întărit pe vecie.’»“
15Natan l-a înştiinţat pe David întocmai despre toate aceste cuvinte, despre toată această vedenie.
16Regele David a venit şi s-a aşezat înaintea Domnului, spunând:
„Cine sunt eu, Doamne Dumnezeule, şi cine este casa mea, de m-ai adus până aici? 17Şi ca şi cum ar fi prea puţin pentru Tine, Dumnezeule, ai vorbit pe deasupra şi despre viitorul casei robului Tău, privindu-mă ca pe un om de rang înalt, Doamne Dumnezeule! 18Ce ar putea să-Ţi mai răspundă David la toată cinstea arătată robului Tău? Tu îl cunoşti pe robul Tău! 19Doamne, de dragul robului Tău şi datorită inimii Tale[c], ai făcut Tu toate aceste lucrări măreţe şi ai descoperit toate aceste lucruri mari.
20Doamne, după câte am auzit cu urechile noastre, nu este nimeni ca Tine şi nu există alt Dumnezeu în afară de Tine. 21Şi cine este ca poporul Tău, ca Israel, singurul neam de pe pământ pe care a venit Dumnezeu să îl răscumpere pentru Sine, ca să fie poporul cu care să-Şi facă un nume? Tu ai făcut lucrări măreţe şi înfricoşătoare, izgonind neamuri dinaintea poporului Tău, pe care Ţi l-ai răscumpărat din Egipt. 22Ai hotărât ca poporul Tău, Israel, să fie poporul Tău pe vecie, iar Tu, Doamne, să le fii Dumnezeu.
23Şi acum, Doamne, fie ca promisiunea pe care ai făcut-o cu privire la robul Tău şi la Casa lui să rămână pe vecie şi fă precum ai zis. 24Fie întărit şi preamărit Numele Tău! În veci să se spună că Domnul Oştirilor, Dumnezeul lui Israel, este Dumnezeu pentru Israel, iar casa robului Tău David să dăinuiască înaintea Ta. 25Tu, Dumnezeul meu, ai descoperit robului Tău că îi vei zidi o Casă. De aceea a avut îndrăzneală robul Tău să Ţi se roage. 26Aşadar, Doamne, Tu, Cel Care eşti Dumnezeu, ai promis robului Tău aceste lucruri bune. 27Binevoieşte deci să binecuvântezi casa robului Tău, ca să dăinuiască veşnic înaintea Ta. Căci ceea ce Tu, Doamne, ai binecuvântat va rămâne binecuvântat pe vecie.“