Căderea cetăţii Ninive[a]
1Distrugătorul porneşte împotriva ta, Ninive!
Păzeşte-ţi fortificaţiile!
Veghează asupra drumului!
Încinge-ţi coapsele!
Adună-ţi toată puterea!
2Căci Domnul va reface măreţia lui Iacov
asemenea măreţiei lui Israel de odinioară,
căci i-au jefuit prădătorii
şi le-au distrus butucii de vie.
3Scuturile vitejilor săi sunt roşii;
războinicii săi sunt îmbrăcaţi în stacojiu.
Oţelul carelor scânteiază ca focul[b]
în ziua pregătirii lor,
iar suliţele sunt agitate[c].
4Carele aleargă nebuneşte pe drumuri
şi gonesc prin pieţe.
La înfăţişare sunt ca nişte torţe
şi ţâşnesc ca fulgerele.
5El[d] îşi aduce aminte de cei maiestuoşi ai săi şi îi cheamă,
dar ei se împiedică în mersul lor.
Aceştia[e] aleargă în grabă spre zid
şi aşază zidul de protecţie.[f]
6Porţile râurilor[g] sunt deschise
şi palatul se prăbuşeşte.
7E hotărât[h] ca cetatea
să fie dusă în captivitate, să fie luată.
Sclavele ei se vaită ca nişte turturele
şi se bat pe piept.
8Ninive este ca un iaz plin,
a cărui apă se scurge.
«Staţi! Opriţi-vă!»,
dar nimeni nu se întoarce.
9«Jefuiţi argintul,
jefuiţi aurul!»
Acolo sunt comori nesfârşite,
o mulţime de tot felul de lucruri preţioase.
10Este jefuită, pustiită şi devastată!
Inimile se topesc de frică şi genunchii tremură!
Toate coapsele sunt în chin
şi toate feţele au pălit.
11Unde este acum culcuşul acela al leilor,
locul unde se hrănesc[i] puii de lei,
pe unde umbla leul, leoaica şi puiul de leu,
fără să le fie frică de nimeni?
12Leul a sfâşiat îndeajuns pentru puii săi
şi a sugrumat destulă pradă pentru leoaicele sale.
El şi-a umplut grotele cu pradă
şi gropile cu carne sfâşiată.