Ispitirile lui Isus
1Plin de Duhul Sfânt, Isus S-a întors de la Iordan şi a fost dus de Duhul în pustie, 2fiind ispitit de diavol[a] timp de patruzeci de zile. N-a mâncat nimic în zilele acelea, iar la sfârşitul lor a flămânzit.
3Diavolul I-a zis:
– Dacă[b] eşti Fiul lui Dumnezeu, porunceşte acestei pietre să devină pâine!
4Însă Isus i-a răspuns:
– Este scris:
5Atunci diavolul L-a dus sus, într-un loc înalt, şi I-a arătat într-o clipă toate regatele lumii. 6Apoi I-a zis:
– Ţie Îţi voi da autoritatea tuturor acestora şi gloria lor, căci mie mi-a fost dată, iar eu o dau cui vreau. 7Deci, dacă te închini înaintea mea, toată va fi a Ta!
8Isus i-a răspuns:
– Este scris:
„Domnului, Dumnezeul tău, să I te închini
şi numai Lui să-I slujeşti!“[e]
9Apoi L-a dus la Ierusalim, L-a pus să stea pe streaşina Templului şi I-a zis:
– Dacă eşti Fiul lui Dumnezeu, aruncă-Te jos de aici, 10căci este scris:
„El va da porunci îngerilor Săi cu privire la Tine,
ca să Te păzească!“
11şi
„Ei Te vor purta pe braţele lor,
ca nu cumva să-Ţi loveşti piciorul de vreo piatră!“[f]
12Isus i-a răspuns:
– S-a zis: „Să nu-L ispiteşti pe Domnul, Dumnezeul tău!“[g]
13După ce L-a ispitit în toate felurile, diavolul a plecat de la El până la o vreme anume.
Începutul lucrării lui Isus în Galileea
14Isus S-a întors în Galileea, în puterea Duhului Sfânt. Şi vestea despre El s-a răspândit prin toată regiunea dimprejur. 15El dădea învăţătură în sinagogile[h] lor şi era lăudat de toţi.
Necredinţa celor din Nazaret
16A venit în Nazaret, unde fusese crescut, şi, după obiceiul Său, a intrat în sinagogă în ziua de Sabat şi S-a ridicat să citească. 17I s-a dat sulul profetului Isaia. Când a desfăşurat sulul, a găsit locul unde era scris:
18„Duhul Domnului este peste Mine,
căci El M-a uns
ca să aduc celor sărmani vestea bună[i].
El M-a trimis să vestesc celor captivi eliberarea
şi orbilor – căpătarea vederii,
să-i eliberez pe cei asupriţi
19 şi să vestesc anul de îndurare al Domnului!“[j]
20Apoi a înfăşurat sulul la loc, i l-a dat înapoi slujitorului şi S-a aşezat. Ochii tuturor celor din sinagogă erau aţintiţi asupra Lui. 21El a început să le vorbească astfel: „Astăzi a fost împlinit acest pasaj din Scriptură în auzul urechilor voastre.“
22Toţi Îl vorbeau de bine, se mirau de cuvintele pline de har care ieşeau din gura Lui şi se întrebau: „Oare nu este Acesta fiul lui Iosif?“
23El le-a zis: „Fără îndoială, Îmi veţi spune proverbul acesta: «Doctore, vindecă-te pe tine însuţi![k] Fă şi aici, în patria Ta, tot ceea ce am auzit că s-a întâmplat în Capernaum!» 24Dar adevărat vă spun, a mai zis El, că nici un profet nu este acceptat[l] în patria lui! 25Vă spun adevărul: în zilele lui Ilie, atunci când a fost încuiat cerul timp de trei ani şi şase luni şi a fost o mare foamete în toată ţara, erau multe văduve în Israel, 26dar Ilie n-a fost trimis la nici una dintre ele, decât la o văduvă din Sarepta Sidonului. 27Şi pe vremea profetului Elisei erau mulţi leproşi[m] în Israel, dar nici unul dintre ei n-a fost curăţit, decât sirianul Naaman.“
28Când au auzit aceste cuvinte, toţi cei din sinagogă s-au umplut de mânie. 29S-au ridicat, L-au scos în afara cetăţii şi L-au dus până pe sprânceana muntelui, pe care era construită cetatea lor, ca să-L arunce jos. 30Însă El a trecut prin mijlocul lor şi a plecat.
31S-a dus în Capernaum, o cetate din Galileea, şi, în ziua de Sabat, a început să dea învăţătură. 32Oamenii se mirau de învăţătura Lui, întrucât cuvântul Lui avea autoritate. 33În sinagogă era un om care avea un duh de demon necurat. El a strigat cu glas tare:
34– Ha! Ce avem noi de-a face cu Tine, Isuse din Nazaret? Ai venit să ne distrugi? Ştiu Cine eşti: Sfântul lui Dumnezeu!
35Isus l-a mustrat zicându-i:
– Taci şi ieşi afară din el!
Demonul l-a aruncat la pământ în mijlocul lor şi a ieşit din el fără să-i facă vreun rău.
36Toţi au fost cuprinşi de uimire şi se întrebau unii pe alţii: „Ce înseamnă învăţătura aceasta? El porunceşte cu autoritate şi cu putere duhurilor necurate, iar ele ies afară!“ 37Şi I s-a dus vestea în orice loc din regiune.
38S-a ridicat şi, după ce a ieşit din sinagogă, S-a dus acasă la Simon. Soacra lui Simon era cuprinsă de febră mare şi ei L-au rugat pentru ea. 39El S-a aplecat asupra ei, a mustrat febra, şi febra a lăsat-o, iar ea s-a ridicat imediat şi a început să le slujească.
40După apusul soarelui, toţi cei care aveau bolnavi de diferite boli i-au adus la Isus, iar El Şi-a pus mâinile peste fiecare dintre ei şi i-a vindecat. 41De asemenea, din mulţi ieşeau demoni, care strigau şi ziceau: „Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!“[n] El îi certa şi nu le dădea voie să vorbească, pentru că ei ştiau că El este Cristosul.
42Când se crăpa de ziuă, Isus a ieşit şi S-a dus într-un loc pustiu. Mulţimile au început să-L caute şi au ajuns până la El. Ei încercau să-L oprească, ca să nu plece de la ei, 43însă El le-a zis: „Trebuie să predic şi în alte cetăţi Evanghelia Împărăţiei lui Dumnezeu[o], căci pentru aceasta am fost trimis.“ 44Şi a continuat să predice în sinagogile din Iudeea[p].