Moise binecuvântează cele douăsprezece seminţii
1Aceasta este binecuvântarea pe care Moise, omul lui Dumnezeu, a rostit-o pentru Israel, înainte de moartea sa. 2El a vorbit astfel:
„Domnul a venit din Sinai
şi a răsărit peste ei[a] din Seir.
A strălucit din muntele Paran
şi a venit din mijlocul zecilor de mii de sfinţi[b],
din sud, de pe versanţii munţilor Lui.
3Da, El Îşi iubeşte poporul[c],
toţi sfinţii sunt în mâna Ta,
ei s-au plecat la picioarele Tale
şi au primit cuvintele Tale.
4Moise ne-a dat Legea,
moştenirea adunării lui Iacov.
5El era Împărat peste Ieşurun[d]
când se adunau conducătorii poporului
împreună cu seminţiile lui Israel.
7Despre Iuda a zis:
Ascultă, Doamne, glasul lui Iuda
şi întoarce-l la poporul lui.
Întăreşte-i mâinile
şi ajută-l împotriva duşmanilor lui.
8Despre Levi a zis:
Tumim şi Urim[f] au fost încredinţate bărbatului pios,
pe care l-ai încercat la Masa
şi l-ai certat la apele Meribei.
9El a spus despre tatăl său şi despre mama sa
«Nu i-am văzut!»,
pe fraţii lui nu i-a recunoscut,
iar de copiii lui n-a dorit să ştie,
fiindcă a împlinit Cuvântul Tău
şi a păzit legământul Tău.
10El învaţă pe Iacov poruncile Tale
şi pe Israel Legea Ta.
El aşază tămâie înaintea Ta
şi jertfe pe altarul Tău.
11Doamne, binecuvântează tăria lui
şi primeşte lucrarea mâinilor lui.
Zdrobeşte coapsele celor ce se ridică împotriva lui
şi cei ce-l urăsc să nu se mai ridice.
12Despre Beniamin a zis:
Preaiubitul Domnului va locui în siguranţă lângă El,
Domnul îl va ocroti în toate zilele
şi el se va odihni între umerii Lui.
13Despre Iosif a zis:
Binecuvântat de Domnul să fie pământul lui,
cu roua îmbelşugată a cerului de sus
şi cu apele adânci de jos,
14cu cele mai bune roade ale soarelui
şi cu cele mai bune recolte ale fiecărei luni,
15cu înălţimile munţilor străvechi
şi cu bunătăţile dealurilor veşnice.
16Cele mai bune daruri ale pământului,
belşugul lui şi bunăvoinţa Celui Ce S-a arătat[g] în rug
să vină peste capul lui Iosif,
pe creştetul capului său, a celui deosebit[h] de fraţii săi.
17El are frumuseţea întâiului născut al taurului.
Coarnele lui sunt coarnele bivolului sălbatic.
Cu ele va împunge popoarele
până la capătul pământului;
ele sunt zecile de mii ale lui Efraim
şi miile lui Manase.
18Despre Zabulon a zis:
Bucură-te, Zabulon, de alergările tale
şi tu, Isahar, de corturile tale.
19Ei vor chema popoarele pe munte
şi acolo vor oferi jertfe potrivite,
căci vor sorbi bogăţia mărilor[i]
şi comorile ascunse în nisip.
20Despre Gad a zis:
Binecuvântat să fie cel ce lărgeşte hotarele lui Gad!
El se odihneşte ca leul
şi sfâşie la braţ sau la cap.
21El şi-a ales partea cea mai bună,
căci acolo era ascunsă partea legiuitorului.
El a venit cu căpeteniile poporului,
a împlinit dreptatea Domnului
şi judecăţile Lui cu privire la Israel.
22Despre Dan a zis:
Dan este un pui de leu
care a sărit din Başan.
23Despre Neftali a zis:
Neftali este sătul de bunăvoinţă
şi este plin de binecuvântarea Domnului.
El va moşteni în partea de sud, lângă lac.
24Despre Aşer a zis:
Cel mai binecuvântat dintre fii este Aşer.
Să fie plăcut fraţilor lui
şi să-şi înmoaie picioarele în untdelemn.
25Zăvoarele porţilor tale să fie de fier şi de bronz,
iar puterea ta să ţină cât zilele tale.
26Nimeni nu este ca Dumnezeul lui Ieşurun,
care străbate călare cerurile ca să te ajute
şi trece pe nori cu măreţie.
27Dumnezeul cel veşnic este un adăpost,
iar sub tine sunt braţele Lui veşnice.
El îi va izgoni pe duşmani dinaintea ta
şi va zice: «Nimiciţi-i!»
28Israel va locui singur la adăpost.
Izvorul lui Iacov este în siguranţă
în ţara cerealelor şi a mustului,
unde cerul lasă să cadă roua.
29Fericit eşti tu, Israel!
Cine este ca tine, un popor mântuit de Domnul?
El este scutul şi ajutorul tău
şi sabia ta glorioasă.
Duşmanii tăi te vor linguşi
şi tu vei călca peste înălţimile lor[j].“