Deuteronom 32

¹„Ascultaţi, ceruri, şi voi vorbi.
    Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele.
²Ca ploaia să cadă învăţătura mea
    şi ca roua să curgă cuvintele mele,
ca stropii de ploaie pe verdeaţă
    şi ca aversele pe iarbă.

³Căci voi proclama Numele Domnului.
    Recunoaşte-ţi măreţia Dumnezeului nostru!
⁴El este Stânca, lucrările Lui sunt desăvârşite,
    căci toate căile Lui sunt drepte.
Dumnezeu este credincios şi în El nu este nedreptate,
    El este drept şi cinstit.

⁵Ei s-au stricat;
    spre ruşinea lor ei nu mai sunt fiii Lui,^[a]
        ci o generaţie pervertită şi necinstită.
⁶Astfel Îl răsplătiţi voi pe Domnul,
    popor nechibzuit şi neînţelept?
Nu este El Tatăl vostru, Creatorul^[b] vostru,
    Cel Ce v-a întocmit şi v-a dat înfăţişare?

⁷Aduceţi-vă aminte de zilele din trecut.
    Socotiţi anii care au trecut din generaţie în generaţie.
Întrebaţi-i pe părinţii voştri şi vă vor învăţa,
    pe bătrânii voştri şi vă vor spune.
⁸Când Cel Preaînalt^[c] le-a dat neamurilor moştenirea,
    când i-a despărţit pe fiii oamenilor,
El a aşezat hotarele popoarelor
    după numărul fiilor lui Israel^[d].
⁹Căci partea Domnului este poporul Lui,
    Iacov este moştenirea Lui.

¹⁰El l-a găsit într-un ţinut pustiu,
    într-o singurătate plină de urlete deznădăjduite.
L-a înconjurat şi s-a îngrijit de el.
    L-a apărat ca pe lumina ochilor Lui,
¹¹asemenea vulturului care îşi scutură cuibul
    şi zboară deasupra puilor,
care îşi deschide aripile,
    îi ia şi-i poartă pe penele lui.
¹²Domnul a condus singur pe poporul Său
    şi nu era nici un zeu străin alături de El.
¹³El l-a urcat pe înălţimile ţării
    şi l-a hrănit cu roadele câmpului.
L-a hrănit cu miere din stâncă
    şi cu untdelemn din stânca cea mai tare,
¹⁴cu iaurtul vitelor şi cu laptele oilor,
    cu grăsimea mieilor,
a berbecilor din Başan şi a ţapilor,
    cu grăsimea boabelor de grâu.
        Şi ai băut vin, sângele strugurilor.

¹⁵Ieşurun^[e] s-a îngrăşat şi s-a împotrivit!
    Te-ai îngrăşat, ai devenit greu şi mare!
El L-a părăsit pe Dumnezeul Care l-a creat
    şi a respins Stânca mântuirii lui.
¹⁶Ei L-au făcut gelos prin zeii străini
    şi L-au mâniat prin urâciuni.
¹⁷Ei au adus jertfe demonilor, nu lui Dumnezeu,
    unor zei pe care nu-i cunoşteau,
zei noi, sosiţi de curând,
    de care strămoşii voştri nu s-au temut.
¹⁸Aţi părăsit Stânca care v-a creat,
    aţi uitat pe Dumnezeul Care v-a născut.

¹⁹Domnul a văzut şi i-a dispreţuit;
    El s-a mâniat pe fiii şi pe fiicele Lui.
²⁰« Îmi voi ascunde faţa de ei, a zis El,
    şi voi privi la sfârşitul lor,
căci sunt o generaţie pervertită,
    sunt nişte copii necredincioşi.
²¹M-au provocat la gelozie prin ceea ce nu este Dumnezeu
    şi M-au mâniat prin idolii lor de nimic.
De aceea şi Eu îi voi provoca la gelozie prin ceea ce nu este un popor;
    îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.
²²Căci focul mâniei Mele s-a aprins
    şi va arde până în adâncul Locuinţei Morţilor^[f].
Va distruge pământul împreună cu recoltele lui
    şi va arde temeliile munţilor.

²³Voi aduce nenorociri peste ei,
    voi arunca toate săgeţile Mele împotriva lor;
²⁴vor fi vlăguiţi de foamete,
    mâncaţi de molimă şi distruşi cu asprime.
Voi trimite împotriva lor colţii animalelor sălbatice
    şi veninul şerpilor.
²⁵Pe drum vor pieri de sabie,
    iar în odăi vor pieri de groază.
Vor pieri şi tânărul, şi fecioara,
    şi copilaşul, şi bătrânul.
²⁶Am zis că îi voi zdrobi
    şi le voi şterge amintirea printre neamuri,
²⁷dar mă tem de insultele duşmanilor,
    ca nu cumva vrăjmaşii lor să se amăgească singuri
şi să zică: ‘Tăria mâinilor noastre,
    şi nu Domnul a făcut toate aceste lucruri!’»

²⁸Ei sunt un neam lipsit de sfat
    şi nu mai există discernământ în ei.
²⁹Dacă ar fi fost înţelepţi, ar fi înţeles aceasta
    şi s-ar fi gândit la ceea ce li se va întâmpla.
³⁰Cum ar fi putut unul să urmărească o mie
    sau doi să pună pe fugă zece mii,
dacă nu i-ar fi vândut Stânca lor
    şi dacă Domnul nu i-ar fi întemniţat?
³¹Căci stânca lor nu este ca Stânca noastră,
    chiar şi duşmanii noştri înţeleg aceasta.
³²Viţa lor izvorăşte din via Sodomei
    şi din câmpiile Gomorei.
Strugurii lor sunt plini de venin,
    iar ciorchinii sunt amari.
³³Vinul lor este venin de şerpi,
    veninul cobrelor nemiloase.
³⁴Oare nu este păstrat lucrul acesta la Mine
    şi pecetluit printre comorile Mele?
³⁵A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!
    Vine vremea când le vor aluneca picioarele,
întrucât zilele distrugerii sunt aproape
    şi destinul lor se va grăbi.

³⁶Căci Domnul Îşi va judeca poporul,
    dar va avea milă de robii Săi
când va vedea că li s-a dus puterea
    şi că n-a mai rămas nimeni, nici întemniţat, nici liber.
³⁷«Unde le sunt zeii, va întreba El,
    stânca ce le slujea drept adăpost,
³⁸zeii ce se hrăneau cu grăsimea jertfelor lor
    şi care beau vinul jertfelor lor de băutură?
Să se ridice ca să vă ajute!
    Să vă ofere un adăpost!

³⁹Vedeţi acum că Eu Însumi sunt El!
    Nu mai există alt dumnezeu în afară de Mine.
Eu dau la moarte şi tot Eu aduc la viaţă,
    Eu zdrobesc şi tot Eu vindec
        şi nimeni nu poate izbăvi din mâna Mea.
⁴⁰Îmi ridic mâna spre cer şi declar:
    Viu sunt Eu pe vecie,
⁴¹că Îmi voi ascuţi fulgerul sabiei Mele
    şi voi începe, cu mâna Mea, să fac judecată.
Mă voi răzbuna pe duşmanii Mei
    şi voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc.
⁴²Voi face ca săgeţile Mele să se îmbete de sânge,
    iar sabia Mea se va hrăni cu carne,
cu sângele celor ucişi şi al captivilor,
    şi cu capetele conducătorilor duşmanilor.»

⁴³Bucuraţi-vă^[g], neamuri^[h], împreună cu poporul Lui,
    pentru că El va răzbuna sângele slujitorilor Lui,
se va răzbuna pe duşmanii Lui
    şi va face ispăşire pentru ţara şi poporul Lui.“