1O, dacă ai fi fost frate cu mine
şi dacă ai fi fost alăptat de mama mea!
Atunci te-aş fi găsit afară, te-aş fi sărutat
şi nimeni nu m-ar fi dispreţuit!
2Te-aş fi luat şi te-aş fi condus în casa mamei mele,
care m-a învăţat.
Ţi-aş fi dat să bei vin aromat,
nectar din rodiile mele.
3Mâna lui stângă să fie sub capul meu
şi cu mâna lui dreaptă să mă îmbrăţişeze!
4Vă conjur, fiice ale Ierusalimului:
nu stârniţi şi nu treziţi iubirea
până când nu-i va face ei plăcere!
Corul
5Cine este aceea care apare din pustie
sprijinindu-se de iubitul ei?
Sulamita
Te-am trezit sub măr,
acolo unde mama ta te-a conceput,
acolo unde a suferit durerile pentru a te naşte.
6Pune-mă ca o pecete pe inima ta
şi asemenea unui semn pe braţul tău!
Fiindcă dragostea este puternică precum moartea,
iar ardoarea[a] ei este de neînduplecat precum Locuinţa Morţilor[b];
flăcările ei sunt flăcări de foc,
flăcări mistuitoare![c]
7Apele mari nu pot să stingă dragostea,
râurile nu sunt în stare să o înece!
Dacă un om ar dărui
toate bogăţiile din casa lui pentru iubire,
ar fi doar profund dispreţuit![d]
Corul
8Avem o soră tânără
căreia nu i-au crescut încă sânii.
Ce vom face pentru sora noastră
în ziua când va fi peţită?
9Dacă este un perete,
vom construi pe el turnuri de argint,
iar dacă este o uşă
o vom închide cu scânduri de cedru!
Sulamita
10Eu sunt un zid,
iar sânii mei sunt ca nişte turnuri!
Şi astfel am devenit în ochii lui
ca una care i-a adus împlinire![e]
11Solomon avea o vie in Baal-Hamon;
el a încredinţat-o unor îngrijitori
şi fiecare trebuia să aducă pentru rodul ei
o mie de şecheli[f] de argint.
12Via mea, este a mea şi numai a mea!
Cei o mie de şecheli să-ţi revină ţie, Solomoane,
iar două sute[g] celor ce-i îngrijesc rodul!
Iubitul
13Tu, care locuieşti în grădini,
însoţită de prieteni,
dă-mi voie să-ţi aud glasul!
Sulamita
14Aleargă, iubitul meu,
fii asemenea unei gazele
sau asemenea unui pui de cerb
peste munţii înmiresmaţi!