1De aceea, fiindcă n-am mai putut răbda, am hotărât să rămânem singuri în Atena 2şi l-am trimis pe Timotei, fratele nostru şi conlucrător cu noi pentru Dumnezeu, în răspândirea Evangheliei lui Cristos, ca să vă întărească şi să vă încurajeze în credinţa voastră, 3pentru ca nimeni să nu se clatine în aceste necazuri. Căci ştiţi că la aceasta suntem destinaţi. 4Când eram la voi v-am spus dinainte că urmează să fim asupriţi, aşa cum s-a şi întâmplat, după cum bine ştiţi. 5De aceea, când n-am mai putut răbda, l-am trimis ca să afle despre credinţa voastră, ca nu cumva ispititorul să vă fi ispitit, şi osteneala noastră să fi fost în zadar.
6Însă Timotei a venit chiar acum de la voi şi ne-a adus veşti bune despre credinţa şi dragostea voastră. Ne-a spus că întotdeauna vă amintiţi cu plăcere de noi şi că doriţi să ne vedeţi, aşa cum şi noi dorim să vă vedem. 7De aceea, în toate strâmtorările şi necazurile noastre, am fost încurajaţi, fraţilor, cu privire la voi, datorită credinţei voastre. 8Acum trăim într-adevăr, fiindcă voi rămâneţi fermi în Domnul. 9Cum putem să-I mulţumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi pentru toată bucuria pe care o simţim datorită vouă, înaintea Dumnezeului nostru? 10Zi şi noapte ne rugăm cu ardoare să vă putem vedea din nou şi să aducem ceea ce lipseşte credinţei voastre.
11Fie ca Însuşi Dumnezeu, Tatăl nostru, şi Domnul nostru Isus să ne netezească calea spre voi! 12Domnul să facă să crească şi să se reverse dragostea voastră unii faţă de alţii şi faţă de toţi, aşa cum facem şi noi faţă de voi! 13El să vă întărească inimile în sfinţenie, ca să fiţi fără pată înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus cu toţi sfinţii Lui!