Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab
1Timp de trei ani, n-a mai fost nici un război între Aram şi Israel. 2După trei ani, Iehoşafat, regele lui Iuda, s-a dus la regele lui Israel. 3Regele lui Israel le spusese slujitorilor săi: „Ştiţi că cetatea Ramot-Ghilad este a noastră, iar noi nu facem nimic pentru a o lua înapoi de la regele Aramului!“ 4El l-a întrebat pe Iehoşafat:
– Vrei să mergi cu mine la război împotriva Ramot-Ghiladului?
– Eu şi cu tine vom fi una, poporul meu ca poporul tău şi caii mei ca ai tăi, i-a răspuns Iehoşafat regelui lui Israel.
5Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului.
6Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:
– Să mă duc la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţ?
– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Domnul îl va da în mâna regelui!
7– Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului[a] ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.
8Regele lui Israel i-a răspuns:
– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.
– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.
9Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[b] şi i-a spus:
– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
10Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 11Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne de fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 12Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“
13Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:
– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!
14– Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce-mi va spune Domnul, i-a răspuns Micaia.
15Când a ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci Domnul îl va da în mâna regelui.
16– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
17Atunci el a răspuns:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
18Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:
– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
19Micaia a mai zis:
– Ascultă deci Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare lângă El, la dreapta şi la stânga Lui. 20Şi Domnul a întrebat:
– Cine-l va amăgi pe Ahab ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 21Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Eu îl voi amăgi.
– Cum? l-a întrebat Domnul.
22– Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.
Şi Domnul i-a zis:
– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!
23Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura tuturor acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
24Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:
– Pe unde a ieşit Duhul Domnului[c] de la mine ca să-ţi vorbească?
25– Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi! i-a răspuns Micaia.
26După aceea, regele lui Israel a zis:
– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 27şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
28Dar Micaia a spus:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine. Voi cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.
Moartea lui Ahab
29Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 30Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale.“ Regele lui Israel s-a deghizat şi, îmbrăcat astfel, a intrat în luptă.
31Regele Aramului le poruncise celor treizeci şi două de căpetenii ale carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 32Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Cu siguranţă acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor; 33dar când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 34După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 35Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, dar seara a murit. Sângele din rană i-a curs în interiorul carului. 36Când a apus soarele, s-a strigat în tabără: „Fiecare să plece în cetatea lui! Fiecare să plece în ţara lui!“
37Astfel, regele a murit şi a fost dus la Samaria, unde l-au înmormântat. 38Când au spălat carul într-un iaz din Samaria, câinii
i-au lins sângele, iar prostituatele s-au scăldat acolo, potrivit cuvântului pe care-l spusese Domnul. 39Celelalte fapte ale lui Ahab, tot ce a făcut el, palatul de fildeş pe care l-a construit şi toate cetăţile pe care le-a zidit, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Israel“? 40Ahab s-a culcat alături de părinţii săi, iar în locul său a domnit fiul său Ahazia.
Domnia lui Iehoşafat peste Iuda
41Iehoşafat, fiul lui Asa, a început să domnească peste Iuda în al patrulea an al domniei lui Ahab, regele lui Israel. 42Iehoşafat avea treizeci şi cinci de ani când a devenit rege şi a domnit la Ierusalim timp de douăzeci şi cinci de ani. Mama lui se numea Azuba şi era fiica lui Şilhi. 43El a umblat în toate căile tatălui său, Asa, şi nu s-a abătut de la ele, făcând ce e drept înaintea Domnului. Totuşi înălţimile nu au fost îndepărtate, iar poporul mai aducea încă jertfe şi ardea tămâie pe înălţimi. 44De asemenea, Iehoşafat a trăit în pace cu regele lui Israel.
45Celelalte fapte ale lui Iehoşafat, puterea pe care a arătat-o şi războaiele pe care le-a purtat, nu sunt scrise oare în „Cartea cronicilor regilor lui Iuda“? 46El i-a nimicit pe bărbaţii care se prostituau[d] şi care rămăseseră în ţară de pe vremea tatălui său, Asa. 47În acea perioadă, nu era rege în Edom. În locul regelui era un guvernator. 48Iehoşafat a făcut nişte corăbii pentru negoţ[e], care să meargă la Ofir după aur, dar n-au mai plecat, pentru că au fost sfărâmate la Eţion-Gheber. 49Atunci Ahazia, fiul lui Ahab, i-a zis lui Iehoşafat: „Să meargă slujitorii mei împreună cu slujitorii tăi cu corăbiile!“ Dar Iehoşafat nu a vrut.
50Iehoşafat s-a culcat alături de părinţii săi şi a fost înmormântat alături de părinţii săi, în cetatea strămoşului său David, iar în locul lui a domnit fiul său Iehoram.
Domnia lui Ahazia peste Israel
51Ahazia, fiul lui Ahab, a început să domnească peste Israel în Samaria în al şaptesprezecelea an al domniei lui Iehoşafat, regele lui Iuda, şi a domnit timp de doi ani peste Israel. 52El a făcut ce este rău înaintea Domnului şi a trăit ca tatăl său, ca mama sa şi ca Ieroboam, fiul lui Nebat, cel care l-a făcut pe Israel să păcătuiască. 53El i-a slujit lui Baal[f], i s-a închinat şi l-a provocat astfel la mânie pe Domnul, Dumnezeul lui Israel, aşa cum făcuse şi tatăl său.