Păcatul şi restaurarea Ierusalimului
1Vai de cetatea asupritoare,
răzvrătită şi pângărită!
2Ea n-ascultă de nici un glas,
nu primeşte nici o disciplinare.
Ea nu se încrede în Domnul,
nu se apropie de Dumnezeul ei.
3Conducătorii ei sunt ca nişte lei care răcnesc;
judecătorii ei sunt ca nişte lupi seara,
care nu lasă nimic până dimineaţă.
4Profeţii ei sunt aroganţi[a],
sunt nişte oameni înşelători.
Preoţii ei pângăresc ceea ce este sfânt[b]
şi calcă în mod violent Legea.
5Domnul este cel drept în mijlocul ei
şi El nu săvârşeşte nici o nedreptate.
În fiecare dimineaţă Îşi împarte judecata,
în fiecare zori de zi, fără greşeală[c],
însă cel nedrept nu ştie de ruşine.“
6„Am nimicit neamuri!
Turnurile le sunt în ruină!
Le-am pustiit drumurile!
Acum nimeni nu mai umblă pe ele.
Cetăţile le sunt distruse
şi au rămas fără oameni, fără locuitori.
7Am zis: «Cu siguranţă te[d] vei teme de Mine,
vei primi disciplinarea!»
Astfel, locuinţa nu i-ar fi fost nimicită
şi n-ar fi venit peste ea toate pedepsele Mele!
Dar ei au fost tot mai dornici
să se strice prin toate faptele lor.
8De aceea, aşteptaţi-Mă numai, zice Domnul,
până în ziua în care Mă voi scula să mărturisesc[e],
căci am hotărât să adun neamurile,
să strâng regatele
ca să-Mi revărs asupra lor indignarea,
toată aprinderea mâniei Mele!
Tot pământul va fi mistuit
de focul geloziei Mele!
9Atunci le voi da popoarelor buze curate,
pentru ca toţi să cheme Numele Domnului
şi să-I slujească umăr la umăr.
10De dincolo de râurile din Cuş[f],
închinătorii Mei, fiica celor risipiţi ai Mei[g],
Îmi vor aduce daruri de mâncare.
11În ziua aceea nu vei mai fi făcută de ruşine
de toate faptele prin care ai păcătuit împotriva Mea,
căci atunci îi voi scoate din mijlocul tău
pe cei trufaşi,
iar tu nu te vei mai îngâmfa vreodată
pe muntele Meu cel sfânt!
12Dar voi lăsa în mijlocul tău
un popor smerit şi puţin la număr,
care va căuta adăpost în Numele Domnului.
13Rămăşiţa lui Israel nu va mai săvârşi nedreptatea;
aceştia nu vor mai spune minciuni
şi în gura lor nu se va mai găsi
o limbă înşelătoare.
Ei vor găsi păşune, se vor odihni
şi nimeni nu-i va mai îngrozi.“
Cântec de veselie
14„Strigă de bucurie, fiică a Sionului!
Strigă tare, Israele!
Veseleşte-te şi bucură-te din toată inima,
fiică a Ierusalimului!
15Domnul a îndepărtat judecata de la tine,
El l-a izgonit pe duşmanul tău.
Domnul, Împăratul lui Israel, este în mijlocul tău;
nu te vei mai teme vreodată de vreun rău!
16În ziua aceea se va zice Ierusalimului:
«Nu te teme, Sioane!
Să nu-ţi slăbească mâinile!
17Domnul, Dumnezeul tău, este în mijlocul tău,
ca un viteaz care poate izbăvi!
El se va bucura de tine nespus,
te va linişti cu dragostea Lui
şi va striga de veselie din pricina ta.»“
18„Îi voi aduna
pe cei ce sunt trişti din cauza adunărilor de sărbătoare;
din tine îşi trag obârşia.
Povara de pe umerii tăi era o ruşine.[h]
19Iată, în vremea aceea îi voi pedepsi
pe toţi cei ce te-au asuprit!
Îi voi izbăvi pe cei şchiopi
şi-i voi aduna pe cei ce au fost izgoniţi!
Le voi da cinste şi renume
în toate ţările unde au fost făcuţi de ruşine.
20În vremea aceea vă voi aduce înapoi!
În vremea aceea vă voi strânge!
Vă voi face parte de renume şi cinste
între toate popoarele pământului,
când vă voi aduce înapoi captivii
înaintea ochilor voştri, zice Domnul.“