A şasea viziune: sulul zburător
1Mi-am ridicat din nou ochii, m-am uitat şi am văzut un sul care zbura[a]. 2Îngerul m-a întrebat:
– Ce vezi?
Eu i-am răspuns:
– Văd un sul care zboară. Acesta are o lungime de douăzeci de coţi şi o lăţime de zece coţi[b].
3El mi-a zis:
– Acesta este blestemul care porneşte pe întinderea întregii ţări, căci, aşa cum este scris pe o parte a sulului, orice hoţ va fi pedepsit, şi, aşa cum este scris pe cealaltă parte, oricine jură fals[c] va fi pedepsit. 4„Îl voi trimite, zice Domnul Oştirilor, să intre în casa hoţului şi în casa celui ce jură fals în Numele Meu. Va rămâne astfel în casa aceea şi o va distruge împreună cu lemnele şi cu pietrele ei.“
A şaptea viziune: femeia din efă
5Îngerul care vorbea cu mine a înaintat şi mi-a zis:
– Ridică-ţi acum ochii şi priveşte la ceea ce apare!
6– Ce este aceasta? am întrebat eu.
El mi-a zis:
– Ceea ce apare este o efă[d].
Şi a adăugat:
– Aceasta este fărădelegea[e] lor în toată ţara.
7Atunci a fost ridicat capacul de plumb şi acolo, în mijlocul efei, stătea o femeie. 8El mi-a zis:
– Aceasta este Răutatea.
Apoi a împins-o înapoi în efă şi a aruncat greutatea de plumb peste gura efei.
9Mi-am ridicat ochii, m-am uitat şi am văzut ivindu-se două femei. Vântul le sufla în aripi, iar aripile lor erau ca aripile berzei. Ele au ridicat efa între pământ şi ceruri.
10L-am întrebat atunci pe îngerul care vorbea cu mine:
– Unde duc ele efa?
11El mi-a răspuns:
– Se duc să-i zidească o casă în ţara Şinar[f]. Când va fi gata efa, va fi aşezată acolo, la locul ei.