Predica de pe Munte: Fericirile
1Când a văzut Isus mulţimile, a urcat pe munte[a] şi S-a aşezat jos. Ucenicii Săi au venit la El, 2iar El a început să vorbească şi să-i înveţe astfel:
3„Ferice de cei săraci în duh,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
4Ferice de cei îndureraţi,
căci ei vor fi mângâiaţi!
5Ferice de cei blânzi,
căci ei vor moşteni pământul[b]!
6Ferice de cei flămânzi şi însetaţi după dreptate,
căci ei vor fi săturaţi!
7Ferice de cei milostivi,
căci ei vor avea parte de milă!
8Ferice de cei cu inima curată,
căci ei Îl vor vedea pe Dumnezeu!
9Ferice de cei împăciuitori,
căci ei vor fi numiţi fii ai lui Dumnezeu!
10Ferice de cei persecutaţi din pricina dreptăţii,
căci a lor este Împărăţia Cerurilor!
11Ferice de voi când oamenii vă insultă, vă persecută şi spun tot felul de lucruri rele, (minţind)[c] împotriva voastră, din pricina Mea! 12Bucuraţi-vă şi veseliţi-vă, pentru că răsplata voastră este mare în ceruri! Căci tot aşa i-au persecutat şi pe profeţii dinaintea voastră!
Sarea pământului şi lumina lumii
13Voi sunteţi sarea pământului. Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.
14Voi sunteţi lumina lumii. O cetate aşezată pe un munte nu poate să rămână ascunsă. 15Şi nimeni nu aprinde un felinar ca să-l pună sub un oboroc, ci îl pune pe un suport şi astfel el luminează tuturor celor din casă. 16Tot aşa să lumineze şi lumina voastră înaintea oamenilor, ca ei să vadă faptele voastre bune şi să-L slăvească pe Tatăl vostru, Care este în ceruri.
Isus şi împlinirea Legii
17Să nu credeţi că am venit să anulez Legea sau Profeţii[d]! Nu am venit să anulez, ci să împlinesc. 18Căci adevărat vă spun că, atâta vreme cât nu vor trece cerul şi pământul, nici măcar o iotă[e] sau o parte a vreunei litere[f] nu va fi înlăturată din Lege, înainte să se întâmple toate lucrurile. 19Aşa că oricine încalcă una din cele mai mici din aceste porunci şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit cel mai mic în Împărăţia Cerurilor. Dar oricine le împlineşte şi îi învaţă şi pe alţii să facă la fel va fi numit mare în Împărăţia Cerurilor. 20Căci vă spun că, dacă dreptatea voastră nu o întrece pe cea a cărturarilor şi a fariseilor, cu nici un chip nu veţi intra în Împărăţia Cerurilor.
Despre mânie şi ucidere
21Aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu ucizi![g] Oricine ucide va cădea sub pedeapsa judecăţii». 22Dar Eu vă spun că oricine se mânie pe fratele său[h] va cădea sub pedeapsa judecăţii şi oricine îi va zice fratelui său: «Prostule![i]» va cădea sub pedeapsa Sinedriului[j]; iar cel ce-i va zice: «Nebunule[k]!» va cădea sub pedeapsa focului Gheenei[l].
23Aşa că, dacă îţi aduci darul la altar şi acolo îţi aminteşti că fratele tău are ceva împotriva ta, 24lasă-ţi darul acolo, înaintea altarului, şi du-te mai întâi să te împaci cu fratele tău. Apoi vino şi adu-ţi darul.
25Caută să te împaci cât mai repede cu acuzatorul tău, câtă vreme eşti cu el pe drum, ca nu cumva acuzatorul tău să te dea pe mâna judecătorului, judecătorul să te dea pe mâna temnicerului şi să fii aruncat în închisoare! 26Adevărat îţi spun că nu vei ieşi de acolo până când nu vei fi plătit şi ultimul codrantes[m]!
Despre adulter şi divorţ
27Aţi auzit că s-a zis: «Să nu comiţi adulter!»[n]. 28Dar Eu vă spun că oricine se uită cu poftă la o femeie a şi comis adulter cu ea în inima lui. 29Deci, dacă ochiul tău cel drept te face să păcătuieşti, scoate-l afară şi aruncă-l, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi fie aruncat în Gheenă tot trupul. 30Iar dacă mâna ta cea dreaptă te face să păcătuieşti, taie-o şi arunc-o, căci este spre folosul tău să-ţi pierzi unul din mădulare, decât să-ţi meargă în Gheenă tot trupul. 31S-a mai zis: «Oricine divorţează de soţia lui să-i dea o carte de despărţire»[o]. 32Dar Eu vă spun că oricine divorţează de soţia lui, în afară de cazul în care este vorba de imoralitate[p], o împinge să comită adulter, iar cel ce se căsătoreşte cu o femeie divorţată comite şi el adulter.
Despre jurăminte
33Din nou, aţi auzit că li s-a zis celor din vechime: «Să nu juri fals, ci să împlineşti faţă de Domnul jurămintele tale»[q]. 34Dar Eu vă spun să nu juraţi deloc: nici pe cer, pentru că este tronul lui Dumnezeu; 35nici pe pământ, pentru că este aşternutul picioarelor Lui; nici pe Ierusalim, pentru că este cetatea marelui Împărat; 36să nu juri nici măcar pe capul tău, pentru că nu poţi face nici măcar un fir de păr alb sau negru. 37Vorbirea voastră să fie astfel: «Da» să fie «Da» şi «Nu» să fie «Nu»[r]. Ce trece peste aceste cuvinte vine de la cel rău.
Despre răzbunare
38Aţi auzit că s-a zis: «Ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte»[s]. 39Dar Eu vă spun să nu vă împotriviţi celui ce vă face rău. Ci aceluia care te loveşte peste obrazul drept, întoarce-i-l şi pe celălalt. 40Celui ce vrea să te dea în judecată şi să-ţi ia tunica, lasă-i şi haina, 41iar dacă cineva te obligă[t] să mergi cu el o milă[u], mergi cu el două mile. 42Celui ce-ţi cere, dă-i, iar pe cel ce vrea să se împrumute de la tine să nu-l refuzi.
Iubirea duşmanilor
43Aţi auzit că s-a zis: «Să-l iubeşti pe semenul tău[v] şi să-l urăşti pe duşmanul tău». 44Dar Eu vă spun: iubiţi-vă duşmanii[w] şi rugaţi-vă pentru cei ce vă persecută, 45ca să fiţi astfel fii ai Tatălui vostru, Care este în ceruri! Căci El face să răsară soarele Lui şi peste cei răi, şi peste cei buni şi trimite ploaie şi peste cei drepţi, şi peste cei nedrepţi. 46Dacă-i iubiţi doar pe cei ce vă iubesc, ce răsplată veţi avea? Oare colectorii de taxe[x] nu fac la fel?
47Şi dacă vă întâmpinaţi cu dragoste doar fraţii, ce lucru neobişnuit faceţi? Oare neamurile[y] nu fac la fel? 48Fiţi deci desăvârşiţi, aşa cum şi Tatăl vostru cel ceresc este desăvârşit!