Sentinţa dată de Îngerul Domnului
1Îngerul Domnului S-a suit de la Ghilgal la Bochim şi a zis: „Eu v-am scos din Egipt şi v-am adus în ţara pe care le-am promis-o strămoşilor voştri! Am spus: «Niciodată nu voi rupe legământul Meu cu voi. 2Iar voi să nu încheiaţi legământ cu locuitorii acestei ţări, ci să le dărâmaţi altarele!» Voi însă nu aţi ascultat de glasul Meu! De ce aţi făcut lucrul acesta? 3Acum vă spun din nou: «Nu-i voi izgoni dinaintea voastră, ci vă vor fi ca nişte spini în coaste, iar zeii lor vă vor fi o ispită!»“
4După ce le-a zis israeliţilor toate aceste cuvinte, aceştia au început să plângă. 5Au numit locul acela Bochim[a] şi au adus acolo jertfe Domnului.
Starea poporului în timpul vieţii lui Iosua şi după moartea acestuia
6După ce Iosua a dat drumul poporului, israeliţii s-au dus să ia în stăpânire ţara, fiecare la moştenirea lui. 7Poporul a slujit Domnului cât timp a trăit Iosua şi bătrânii de după Iosua, care văzuseră toate lucrările mari pe care le făcuse Domnul pentru Israel.
8Iosua, fiul lui Nun, robul Domnului, a murit la vârsta de o sută zece ani. 9L-au înmormântat în teritoriul pe care-l primise ca moştenire, la Timnat-Heres[b], în regiunea muntoasă a lui Efraim, la nord de muntele Gaaş. 10Apoi toţi cei din generaţia aceea au fost adăugaţi la părinţii lor, iar după ei s-a ridicat o altă generaţie care nu-L cunoştea nici pe Domnul şi nici lucrările făcute de El pentru Israel. 11Atunci israeliţii au făcut ce este rău în ochii Domnului şi au slujit baalilor[c]. 12L-au părăsit pe Domnul, Dumnezeul strămoşilor lor, Care-i scosese din ţara Egiptului şi s-au dus după zei dintre zeii popoarelor care-i înconjurau. S-au închinat înaintea lor şi L-au mâniat pe Domnul. 13Astfel, L-au părăsit pe Domnul şi au slujit lui Baal[d] şi aştoretelor[e]. 14Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi i-a dat pe israeliţi pe mâna jefuitorilor care i-au prădat şi pe mâna duşmanilor din vecinătate, cărora n-au mai fost în stare să li se împotrivească. 15Oriunde mergeau, mâna Domnului era împotriva lor ca să le facă rău, aşa cum îi avertizase şi le jurase El mai demult. Au ajuns astfel într-un mare necaz.
16Domnul le-a ridicat judecători[f] ca să-i elibereze din mâna jefuitorilor lor. 17Dar nici de judecătorii lor n-au ascultat, ci s-au prostituat cu zeii, închinându-se înaintea lor. S-au abătut repede de la calea pe care umblaseră strămoşii lor, cei care ascultaseră de poruncile Domnului, şi nu au făcut ca şi ei. 18Când Domnul le ridica un judecător, Domnul era cu acel judecător şi El îi elibera din mâna duşmanilor lor, astfel că, atâta timp cât trăia judecătorul, ei erau liberi. Domnului I se făcea milă de ei când suspinau înaintea celor ce-i prigoneau şi-i asupreau. 19Dar după ce murea judecătorul, ei se întorceau iarăşi la căile lor şi se stricau mai mult decât înaintaşii lor, ducându-se după alţi dumnezei, slujindu-le şi închinându-se înaintea lor; şi nu renunţau la faptele şi la căile lor rele.
20Atunci Domnul s-a aprins de mânie împotriva lui Israel şi a zis: „Fiindcă poporul acesta a încălcat legământul pe care îl poruncisem strămoşilor lui şi nu a ascultat de glasul Meu, 21nu voi mai continua să izgonesc dinaintea lui pe nici unul din neamurile pe care le-a lăsat Iosua când a murit, 22pentru ca, prin ele, să-l pun la încercare pe Israel şi să văd dacă va păzi Calea Domnului, umblând pe ea aşa cum au făcut strămoşii lui!“ 23Prin urmare, Domnul a lăsat acele neamuri, pe care nu le dăduse mai repede în mâna lui Iosua, să rămână la locul lor şi nu le-a izgonit.