Stăpânirea limbii
1Fraţii mei, să nu fiţi mulţi învăţători, pentru că ştiţi că vom primi o judecată mai aspră! 2Toţi greşim în multe feluri. Dacă cineva nu greşeşte în vorbire, este un om desăvârşit, capabil să-şi ţină în frâu tot trupul. 3Dacă punem zăbale în gura cailor, ca să-i facem să ne asculte, putem să le conducem tot trupul. 4Iată, chiar şi corăbiile, deşi sunt atât de mari şi sunt duse de vânturi puternice, totuşi ele sunt conduse de o cârmă foarte mică oriunde vrea cârmaciul. 5La fel şi limba: ea este un mădular mic, dar se poate lăuda cu lucruri mari. Iată, un foc mic, ce pădure mare aprinde! 6Şi limba este un foc. Limba este o lume a nedreptăţii pusă între mădularele noastre. Ea pângăreşte tot trupul şi aprinde tot cursul vieţii; şi ea însăşi este aprinsă de focul Gheenei[a]. 7Orice fel de specie de animale sălbatice, păsări, animale mici[b] sau peşti, poate fi îmblânzită şi a fost îmblânzită de neamul omenesc, 8dar nimeni nu poate îmblânzi limba unui om. Ea este un rău de nestăpânit, plin de venin aducător de moarte. 9Cu ea Îl binecuvântăm pe Domnul şi Tatăl nostru şi tot cu ea îi blestemăm pe oameni, care sunt după asemănarea lui Dumnezeu. 10Din aceeaşi gură iese şi binecuvântarea şi blestemul. Fraţii mei, aceste lucruri n-ar trebui să fie aşa! 11Oare din aceeaşi gură de izvor curge şi apă dulce şi apă amară[c]? 12Fraţii mei, poate un smochin să facă măsline sau o viţă-de-vie să facă smochine? Nici izvorul de apă sărată nu poate da apă dulce.
Două feluri de înţelepciune
13Cine este înţelept şi priceput între voi? Să-şi arate, prin purtarea lui bună, faptele făcute cu blândeţea înţelepciunii! 14Însă dacă în inima voastră aveţi invidie, amărăciune şi ambiţie egoistă, nu vă lăudaţi cu aceasta şi nu minţiţi împotriva adevărului! 15Înţelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pământească, firească, demonică. 16Căci acolo unde este invidie şi ambiţie egoistă, acolo va fi dezordine şi răutate de orice fel. 17Însă înţelepciunea care vine de sus este, mai întâi, curată, apoi paşnică, blândă, ascultătoare, plină de îndurare şi de roade bune, nepărtinitoare, fără ipocrizie. 18Iar rodul dreptăţii este semănat în pace de către[d] cei ce fac pace.