Jertfa lui Cristos, o dată pentru totdeauna
1Legea are doar o umbră a lucrurilor bune care urmează să vină, nu înfăţişarea propriu-zisă a lucrurilor. De aceea, ea nu poate niciodată, prin aceleaşi jertfe, care sunt aduse an de an, să-i desăvârşească pe cei care se apropie. 2Altfel, oare n-ar fi încetat ele să fie aduse, dacă cei care se închină ar fi fost curăţiţi o dată pentru totdeauna şi n-ar mai fi avut conştienţa păcatului? 3Însă aceste jertfe amintesc anual de păcate, 4pentru că este imposibil ca sângele boilor şi al caprelor să îndepărteze păcatul.
5De aceea când vine în lume, El spune:
„Tu nu ai dorit nici jertfă, nici dar de mâncare,
ci Mi-ai pregătit un trup.
6Ţie nu Ţi-au plăcut
nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat.
7Atunci am zis: «Iată că vin
– în sulul cărţii este scris despre Mine –
vin să fac voia Ta, Dumnezeule.»“[a]
8După ce a zis, mai sus: „Tu nu ai dorit, nici nu Ţi-au plăcut jertfe, daruri de mâncare, arderi de tot şi jertfe pentru păcat“ – care sunt aduse potrivit cu Legea – 9a adăugat: „Iată că vin să fac voia Ta.“ A dat astfel la o parte prima ordine pentru a o instaura pe a doua. 10Prin acea voie am fost noi sfinţiţi, şi anume prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o dată pentru totdeauna.
11Fiecare preot stă în fiecare zi şi îşi face slujba, aducând din nou şi din nou aceleaşi jertfe, care nu pot niciodată să îndepărteze păcatele, 12însă după ce Cristos a adus o singură jertfă pentru păcate, pentru totdeauna, S-a aşezat la dreapta lui Dumnezeu 13şi de atunci aşteaptă până când duşmanii Lui vor fi făcuţi aşternut al picioarelor Lui. 14Căci, printr-o singură jertfă, El i-a desăvârşit pentru totdeauna pe cei ce sunt sfinţiţi.
15Duhul Sfânt, de asemenea, depune mărturie înaintea noastră. După ce spune:
16„Acesta este legământul pe care-l voi încheia cu ei
după acele zile, zice Domnul:
voi pune legile Mele în inimile lor
şi le voi scrie în mintea lor.“[b],
17adaugă:
„Şi nu-Mi voi mai aduce aminte
de păcatele şi fărădelegile lor.“[c]
18Acolo unde există iertare pentru acestea, nu mai este nevoie de nici o jertfă pentru păcat.
Îndemn la perseverenţă
19Aşadar, fraţilor, întrucât îndrăznim să intrăm în Locul Preasfânt prin sângele lui Cristos, 20prin calea cea nouă şi vie pe care El a deschis-o pentru noi prin draperie – care este trupul Său – 21şi întrucât avem un Mare Preot peste casa lui Dumnezeu, 22să ne apropiem cu o inimă sinceră, în siguranţa deplină a credinţei, având inimile curăţite de conştiinţa rea şi trupurile spălate cu apă curată! 23Să păstrăm cu fermitate nădejdea pe care o mărturisim, pentru că Cel Care a promis este credincios! 24Să fim preocupaţi cum să ne îndemnăm unii pe alţii la dragoste şi la fapte bune! 25Să nu renunţăm să ne adunăm laolaltă, aşa cum obişnuiesc unii, ci să ne încurajăm unii pe alţii, cu atât mai mult cu cât vedeţi că Ziua se apropie!
26Dacă noi păcătuim în mod intenţionat, după ce ni s-a făcut cunoscut adevărul, nu mai este nici o jertfă pentru păcat, 27ci numai o aşteptare înfricoşată a judecăţii şi a focului cumplit care-i va mistui pe cei care I se împotrivesc lui Dumnezeu. 28Oricine n-a ascultat de Legea lui Moise a murit fără îndurare, pe baza mărturiei a doi sau trei martori. 29Cu cât mai sever credeţi că trebuie pedepsit un om care-L dispreţuieşte pe Fiul lui Dumnezeu, care consideră ca fiind fără valoare sângele legământului prin care a fost sfinţit şi care-L insultă pe Duhul harului?! 30Îl cunoaştem pe Cel Care a spus:
„A Mea este răzbunarea; Eu voi răsplăti!“[d]
Şi, din nou:
„Domnul Îşi va judeca poporul.“[e]
31Înfricoşător lucru este să cazi în mâinile Dumnezeului celui Viu!
32Amintiţi-vă însă de acele zile de la început, când, după ce aţi fost luminaţi, aţi îndurat multă luptă, în suferinţe, 33fiind uneori expuşi în mod public abuzului şi persecuţiei, iar alteori fiind părtaşi cu cei ce au fost trataţi astfel. 34Aţi împărtăşit suferinţele celor închişi şi aţi răbdat cu bucurie jefuirea bunurilor voastre, ştiind că voi aveţi ceva mai bun şi care rămâne. 35De aceea, să nu vă părăsiţi acea încredere, care aduce o mare răsplată! 36Căci aveţi nevoie de răbdare, pentru ca, după ce aţi făcut voia lui Dumnezeu, să puteţi primi ceea ce a fost promis.
37„Totuşi, încă puţin, foarte puţin, şi Cel Ce vine va veni şi nu va întârzia!
38Însă cel drept al Meu va trăi prin credinţă.
Sufletul Meu nu găseşte plăcere în cel care dă înapoi.“[f]
39Însă noi nu suntem dintre cei ce dau înapoi şi care astfel sunt pierduţi, ci dintre cei ce au credinţă pentru a-şi scăpa sufletul.