Daniel 8

Viziunea cu berbecul şi ţapul

¹În al treilea an al domniei împăratului Belşaţar, mie, Daniel, mi s-a arătat o viziune, după cea care mi se arătase înainte. ²În viziunea aceasta, m-am văzut în capitala Susa, în provincia Elam^[a]; am mai văzut în viziune că eram pe malul râului Ulai. ³Mi-am ridicat privirea, m-am uitat şi iată că lângă râu stătea un berbec cu două coarne. Coarnele acestea erau lungi, dar unul era mai lung decât celălalt, cel lung crescând la urmă. ⁴Am văzut cum berbecul împungea spre apus, spre nord şi spre sud. Nici un animal nu-i putea sta împotrivă şi nimeni nu putea scăpa de sub puterea lui. El făcea ce voia şi a ajuns puternic.

⁵În timp ce căutam să înţeleg aceste lucruri, iată că a venit un ţap din apus, străbătând toată suprafaţa pământului, fără să atingă însă pământul. Ţapul avea un corn impunător între ochi. ⁶A venit până la berbecul care avea două coarne, pe care l-am văzut stând lângă râu, şi s-a năpustit asupra lui cu o furie năprasnică. ⁷L-am văzut cum s-a apropiat de berbec şi s-a întărâtat împotriva lui. Apoi a izbit berbecul şi i-a rupt cele două coarne, fără ca berbecul să fi avut putere să i se împotrivească. L-a trântit la pământ şi l-a călcat în picioare; şi nu a fost nimeni care să-l poată scăpa pe berbec de sub puterea ţapului.

⁸Ţapul a continuat să crească în putere, dar, când a ajuns la culmea puterii sale, cornul cel mare i s-a rupt. În locul lui au ieşit alte patru coarne, impunătoare, înspre cele patru vânturi ale cerului.

⁹Dintr-unul din ele a ieşit un corn mai mic, care a crescut peste măsură de mult spre sud, spre răsărit şi spre ţara cea minunată. ¹⁰S-a înălţat până la oştirea cerurilor, a aruncat la pământ o parte din oştire şi din stele^[b] şi le-a călcat în picioare. ¹¹S-a înălţat până la^[c] Căpetenia oştirii şi i-a luat jertfa continuă, iar locul Sanctuarului Lui a fost dărâmat^[d]. ¹²Oştirea şi jertfa continuă au fost date pe mâna lui din pricina nelegiuirii.^[e] Cornul a aruncat adevărul la pământ şi a reuşit în ceea ce a făcut.

¹³Atunci am auzit un sfânt vorbind şi un alt sfânt întrebându-l pe cel ce vorbea: „În cât timp se va împlini viziunea despre jertfa continuă, despre nelegiuirea^[f] care a adus pustiire şi despre călcarea în picioare a Sfântului Lăcaş şi a oştirii?“ ¹⁴El mi-a dat mie răspunsul: „Până vor trece două mii trei sute de seri şi dimineţi^[g]; apoi Sfântul Lăcaş va fi curăţit.“

Interpretarea viziunii

¹⁵În timp ce eu, Daniel, aveam viziunea aceasta şi căutam s-o înţeleg, iată că cineva, care era la înfăţişare ca un om, a apărut stând în picioare în faţa mea. ¹⁶Am auzit un glas de om venind din mijlocul râului Ulai care striga şi zicea astfel: „Gabriele^[h], fă-l să înţeleagă această viziune!“ ¹⁷Când a venit lângă locul unde eram, m-am înspăimântat şi am căzut cu faţa la pământ. El mi-a zis: „Înţelege, fiul omului, că viziunea este cu privire la vremea sfârşitului!“

¹⁸Când mi-a vorbit, am căzut leşinat^[i] cu faţa la pământ. El m-a atins şi m-a ridicat iarăşi în picioare în locul unde mă aflam.

¹⁹Apoi mi-a zis astfel: „Iată, îţi voi spune ce se va întâmpla în vremea de apoi a mâniei, căci viziunea se referă la vremea hotărâtă sfârşitului^[j]. ²⁰Berbecul pe care l-ai văzut, cu cele două coarne, îi înfăţişează pe împăraţii Mediei şi Persiei.^{[k] 21}Ţapul cel aprig este împăratul Greciei^[l]. Cornul cel mare, care era între ochii lui, este primul împărat.^{[m] 22}Faptul că acest corn a fost frânt şi că în locul lui s-au ridicat altele patru înseamnă că din neamul aceasta se vor ridica patru împărăţii, dar nu vor avea puterea ei.^[n]

²⁷Eu, Daniel, am fost istovit şi bolnav câteva zile, dar apoi m-am sculat şi m-am ocupat de treburile împăratului. Eram uimit din pricina viziunii pe care nimeni nu o putea înţelege.