Chemare la pocăinţă
1Ascultaţi cuvântul acesta pe care-l rostesc cu privire la voi, un cântec de jale pentru Casa lui Israel!
2A căzut fecioara lui Israel
şi niciodată nu se va mai ridica!
A fost părăsită în propria-i ţară
şi nu este nimeni care s-o ridice!
3Căci aşa vorbeşte Stăpânul Domn:
«Cetatea care scotea o mie de luptători pentru Casa lui Israel
va rămâne doar cu o sută,
iar cea care scotea o sută
va rămâne doar cu zece.»
4Aşa vorbeşte Domnul către Casa lui Israel:
«Căutaţi-Mă, ca să trăiţi!
5 Nu căutaţi Betelul,
nu vă duceţi la Ghilgal
şi nu treceţi la Beer-Şeba,
căci Ghilgalul va merge cu siguranţă în captivitate,
iar Betelul va ajunge în nenorocire[a].
6Căutaţi-L pe Domnul, ca să trăiţi,
ca nu cumva El să treacă prin Casa lui Iosif[b] ca un foc
şi să o mistuie,
fără să fie nimeni în Betel care să stingă focul.»
7Ei sunt cei ce prefac judecata în pelin
şi aruncă dreptatea la pământ!
8El însă este Cel Ce a făcut Pleiadele şi Orionul,
Cel Ce preface întunericul în dimineaţă
şi preschimbă ziua în noapte,
Cel Ce cheamă apele mării
şi le varsă pe suprafaţa pământului –
Domnul este Numele Lui!
9El aduce într-o clipă prăpădul peste cel tare
şi face să vină devastarea peste fortăreaţă.
10Ei îl urăsc pe cel ce decide la poarta cetăţii[c]
şi le este scârbă de cel ce vorbeşte cu corectitudine.
11De aceea, pentru că l-aţi călcat în picioare pe cel sărac
şi aţi luat de la el taxe în grâne,
chiar dacă aţi construit case de piatră,
nu veţi locui în ele;
chiar dacă aţi sădit vii plăcute,
nu veţi bea din vinul lor!
12Căci Eu ştiu cât de multe sunt nelegiuirile voastre
şi cât de mari sunt păcatele voastre!
Voi îl asupriţi pe cel drept, luaţi mită
şi îi nedreptăţiţi pe cei nevoiaşi la poarta cetăţii.
13De aceea, în vremuri ca acestea, cel prudent rămâne tăcut,
căci sunt vremuri rele.
14Căutaţi binele, şi nu răul,
ca să trăiţi!
Astfel Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va fi cu voi,
aşa cum spuneţi că este!
15Urâţi răul, iubiţi binele
şi statorniciţi dreptatea la poarta cetăţii!
Poate că Domnul, Dumnezeul Oştirilor, va arăta bunăvoinţă
faţă de rămăşiţa lui Iosif.
16De aceea, aşa vorbeşte Domnul, Dumnezeul Oştirilor, Stăpânul:
«În toate pieţele va fi jale
şi pe toate uliţele oamenii vor zice: ‘Vai! Vai!’
Ei îl vor chema pe plugar la plâns,
iar pe cei ce ştiu să bocească, îi vor chema la jale.
17În toate viile va fi vaiet,
pentru că Eu voi trece prin mijlocul vostru», zice Domnul.
Ziua Domnului
18«Vai de cei ce tânjesc după ziua Domnului!
De ce tânjiţi după ziua Domnului?
Ea va fi întuneric, şi nu lumină!
19Va fi ca un om care fuge din faţa unui leu,
dar apoi se întâlneşte cu un urs;
la urmă ajunge acasă,
îşi sprijină mâna de zid,
dar îl muşcă un şarpe.
20Nu va fi oare ziua Domnului întuneric, şi nu lumină,
un întuneric adânc fără pic de licărire?
21Urăsc, dispreţuiesc sărbătorile voastre
şi nu pot să sufăr adunările voastre de sărbătoare.
22Chiar dacă Îmi aduceţi arderi de tot şi daruri de mâncare,
nu le voi accepta,
iar la jertfele de pace[d] din viţeii voştri îngrăşaţi
nu mă voi uita!
23Depărtaţi de la Mine sunetul cântecelor voastre!
Nu voi asculta melodia harfelor voastre!
24Ci lăsaţi judecata să se rostogolească ca apele,
şi dreptatea – ca un torent care nu seacă niciodată!
25Mi-aţi adus voi jertfe şi daruri de mâncare
timp de patruzeci de ani în pustie, Casă a lui Israel?
26Aţi purtat pe Sikut, regele vostru,
şi pe Chiyun[e], steaua zeului vostru,
chipurile idoleşti pe care vi le-aţi făcut![f]
27De aceea vă voi duce în captivitate dincolo de Damasc!»,
zice Domnul, al Cărui Nume este Dumnezeul Oştirilor.