Micaia profeţeşte împotriva lui Ahab
1Când Iehoşafat a ajuns să aibă multă bogăţie şi slavă, el s-a încuscrit cu Ahab. 2După mai mulţi ani, Iehoşafat a coborât la Ahab, în Samaria. În cinstea lui şi a poporului care era cu el, Ahab a înjunghiat o mulţime de oi şi de boi. Apoi l-a îndemnat să-l însoţească împotriva Ramot-Ghiladului. 3Ahab, regele lui Israel, l-a întrebat pe Iehoşafat, regele lui Iuda:
– Vrei să mergi cu mine împotriva Ramot-Ghiladului?
– Eu şi cu tine vom fi una, iar poporul meu ca poporul tău, i-a răspuns Iehoşafat. Vin şi eu cu tine la război.
4Însă Iehoşafat i-a mai zis regelui lui Israel:
– Întreabă, te rog, mai întâi Cuvântul Domnului!
5Regele lui Israel i-a adunat pe profeţi, aproape patru sute de bărbaţi, şi i-a întrebat:
– Să mergem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te, i-au răspuns ei, pentru că Dumnezeu îl va da în mâna regelui!
6– Nu mai este aici nici un alt profet al Domnului, ca să-l putem întreba? a întrebat Iehoşafat.
7Regele lui Israel i-a răspuns:
– Mai este unul, pe nume Micaia, fiul lui Imla, prin care-L putem întreba pe Domnul, dar eu îl urăsc, pentru că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău.
– Să nu vorbească regele aşa, i-a zis Iehoşafat.
8Atunci regele lui Israel a chemat o căpetenie[a] şi i-a spus:
– Cheamă-l repede pe Micaia, fiul lui Imla!
9Regele lui Israel şi Iehoşafat, regele lui Iuda, îmbrăcaţi în hainele regale, şedeau pe câte un tron, în aria de treierat de la intrarea porţii Samariei şi toţi profeţii profeţeau înaintea lor. 10Zedechia, fiul lui Chenaana, îşi făcuse nişte coarne din fier şi spunea: „Aşa vorbeşte Domnul: «Cu aceste coarne îi vei străpunge pe aramei până îi vei nimici!»“ 11Şi toţi ceilalţi profeţi profeţeau la fel: „Atacă Ramot-Ghiladul şi biruieşte! Domnul îl va da în mâna regelui!“
12Mesagerul care s-a dus să-l cheme pe Micaia i-a spus acestuia:
– Toţi profeţii îi vestesc de bine regelui. Să fie şi cuvântul tău ca al fiecăruia dintre ei şi să vesteşti de bine!
13–Viu este Domnul că voi vesti doar ceea ce va spune Dumnezeul meu, i-a răspuns Micaia.
14Când au ajuns la rege, acesta l-a întrebat:
– Micaia, să ne ducem la război împotriva Ramot-Ghiladului sau să renunţăm?
– Du-te şi biruieşte, i-a răspuns el, căci vor fi daţi în mâinile voastre!
15– De câte ori trebuie să te pun să juri că nu-mi vei spune decât adevărul în Numele Domnului? l-a întrebat regele.
16Atunci el a zis:
– Am văzut tot Israelul risipit pe munţi ca o turmă de oi care nu are păstor, iar Domnul a zis: „Aceşti oameni nu au stăpân! Să se întoarcă fiecare în pace acasă!“
17Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat:
– Nu ţi-am spus că nu profeţeşte nimic bun cu privire la mine, ci numai rău?
18Micaia a mai zis:
– Ascultaţi Cuvântul Domnului! L-am văzut pe Domnul, şezând pe tronul Său şi toată oştirea cerurilor am văzut-o stând în picioare la dreapta şi la stânga Lui. 19Şi Domnul a întrebat:
– Cine-l va amăgi pe Ahab, regele lui Israel, ca să se ducă la Ramot-Ghilad şi să piară acolo?
Unul a răspuns într-un fel, altul a răspuns în alt fel. 20Apoi a venit un duh, s-a înfăţişat înaintea Domnului şi I-a zis:
– Eu îl voi amăgi!
– Cum? l-a întrebat Domnul.
21– Voi ieşi, a răspuns el, şi voi fi un duh de minciună în gura tuturor profeţilor lui.
Şi Domnul i-a zis:
– Îl vei amăgi şi vei reuşi! Du-te şi fă aşa!
22Astfel, Domnul a pus un duh de minciună în gura acestor profeţi ai tăi. Domnul a rostit nenorocirea împotriva ta.
23Atunci Zedechia, fiul lui Chenaana, s-a apropiat, l-a lovit pe Micaia peste obraz şi i-a zis:
– Pe unde a ieşit Duhul[b] Domnului de la mine ca să-ţi vorbească?
24– Vei vedea în ziua în care vei fugi dintr-o odaie în alta ca să te ascunzi, i-a răspuns Micaia!
25După aceea, regele lui Israel a zis:
– Ia-l pe Micaia, du-l înapoi la Amon, conducătorul cetăţii, şi la Ioaş, fiul regelui, 26şi spune-le acestora că aşa vorbeşte regele: „Puneţi-l pe acest om în temniţă şi hrăniţi-l cu pâinea întristării şi cu apa întristării până mă voi întoarce în pace!“
27Dar Micaia a spus:
– Dacă te vei întoarce în pace, înseamnă că nu Domnul a vorbit prin mine! Voi, cei prezenţi, ascultaţi cu toţii! a mai adăugat el.
Moartea lui Ahab
28Regele lui Israel împreună cu Iehoşafat, regele lui Iuda, s-au dus la Ramot-Ghilad. 29Regele lui Israel i-a zis lui Iehoşafat: „Eu mă voi deghiza şi voi intra în luptă îmbrăcat astfel. Tu însă îmbracă-te cu hainele tale regale!“ Regele lui Israel s-a deghizat şi au intrat cu toţii în luptă. 30Regele Aramului le poruncise căpeteniilor carelor sale astfel: „Să nu vă luptaţi nici cu cei mici, nici cu cei mari, ci numai cu regele lui Israel!“ 31Când căpeteniile carelor l-au văzut pe Iehoşafat, şi-au zis: „Acesta este regele lui Israel!“ Şi s-au întors spre el ca să-l atace. Atunci Iehoşafat a strigat după ajutor şi Domnul l-a ajutat. Dumnezeu i-a îndepărtat de la el, 32fiindcă atunci când căpeteniile carelor şi-au dat seama că nu este el regele lui Israel, l-au lăsat în pace. 33După aceea un arcaş a tras cu arcul la întâmplare şi l-a lovit pe regele lui Israel între armură şi zale. Regele i-a poruncit celui care mâna carul: „Întoarce şi scoate-mă de pe câmpul de luptă, pentru că am fost rănit!“ 34Lupta s-a înteţit în ziua aceea. Regele lui Israel a rămas în picioare în car, în văzul arameilor, până seara, dar la apusul soarelui a murit.