Atitudinea faţă de anumite categorii de credincioşi
1Să nu mustri cu asprime pe un bătrân, ci sfătuieşte-l ca pe un tată; pe cei tineri – ca pe nişte fraţi; 2pe femeile bătrâne – ca pe nişte mame; pe cele tinere – ca pe nişte surori, cu toată curăţia.
3Cinsteşte-le pe văduvele care sunt într-adevăr văduve! 4Însă dacă o văduvă are copii sau nepoţi, trebuie mai întâi ca aceştia să înveţe să se poarte cu evlavie faţă de cei din casa lor şi să-şi răsplătească părinţii, pentru că acest lucru este plăcut înaintea lui Dumnezeu. 5Cea care este într-adevăr văduvă şi rămasă singură îşi pune nădejdea în Dumnezeu şi stăruie, zi şi noapte, în cereri şi rugăciuni, 6dar cea care trăieşte pentru plăceri este moartă, chiar dacă trăieşte. 7Porunceşte şi aceste lucruri, pentru ca toţi să fie fără reproş. 8Dacă cineva nu are grijă de ai săi, mai ales de cei din familia sa, atunci s-a lepădat de credinţă şi este mai rău decât un necredincios.
9Să nu fie înscrisă pe listă o văduvă care are mai puţin de şaizeci de ani şi care n-a fost soţia unui singur bărbat[a]; 10ea trebuie să fie vorbită de bine pentru faptele ei bune, să fi fost o mamă care şi-a crescut bine copiii, să fie ospitalieră, să fi spălat picioarele sfinţilor, să-i fi ajutat pe cei necăjiţi şi să fi stăruit în orice fel de faptă bună. 11Dar pe văduvele tinere să nu le primeşti. Căci atunci când poftele lor le îndepărtează de Cristos, vor să se căsătorească 12şi îşi atrag astfel condamnarea pentru că şi-au încălcat prima promisiune[b]. 13Totodată se învaţă să fie leneşe, umblând din casă în casă, şi nu numai că sunt leneşe, ci sunt şi guralive şi băgăcioase, vorbind ceea ce nu trebuie. 14Prin urmare, vreau ca văduvele tinere să se căsătorească, să aibă copii, să aibă grijă de casă şi să nu dea potrivnicului nici un prilej de insultă. 15Căci unele s-au întors deja să-l urmeze pe Satan[c]. 16Dacă o femeie credincioasă are văduve în familie, să le ajute şi astfel să nu fie împovărată biserica; în felul acesta biserica le va putea ajuta pe cele care sunt cu adevărat văduve.
17Bătrânii[d] care cârmuiesc bine să fie consideraţi vrednici să primească o îndoită onoare, mai ales cei ce se ostenesc în predicare şi învăţare. 18Căci Scriptura spune: „Să nu legi gura boului în timp ce treieră grâul“[e] şi „Vrednic este lucrătorul de plata lui.“[f] 19Să nu accepţi nici o acuzaţie împotriva unui bătrân[g], decât dacă sunt doi sau trei martori. 20Pe aceia dintre ei care păcătuiesc, mustră-i înaintea tuturor, astfel încât şi ceilalţi să aibă frică. 21Te rog solemn înaintea lui Dumnezeu, înaintea lui Cristos Isus şi înaintea îngerilor aleşi, să păzeşti aceste învăţături fără prejudecată şi fără să faci nimic cu părtinire. 22Să nu-ţi pui mâinile peste nimeni cu grabă! Să nu fii părtaş la păcatele altora! Păstrează-te curat! 23Să nu bei doar apă, ci foloseşte şi puţin vin, din pricina stomacului tău şi a deselor tale îmbolnăviri.
24Păcatele unor oameni sunt evidente şi merg înainte la judecată, iar ale altora vin pe urmă. 25Tot astfel, faptele bune sunt evidente, şi chiar şi cele ce nu sunt, nu pot să rămână ascunse.